„Cine a servit în armată nu râde la circ”. Ce ascunde o veche zicală militară

 Există expresii care par, la prima vedere, simple glume. Dar unele dintre ele păstrează în interior o întreagă experiență de viață. Una dintre acestea este cunoscuta zicală militară: „Cine a servit în armată nu râde la circ”.

În limba rusă, formula este cunoscută sub forma „Кто в армии служил — тот в цирке не смеётся” și circulă de multă vreme în folclorul militar. Ea apare în diverse colecții de expresii, anecdote și amintiri despre viața de cazarmă, fiind prezentată chiar drept „înțelepciune populară”.

Dar ce înseamnă, de fapt, această zicală? 

O glumă născută din experiență

La prima vedere, expresia pare să spună că omul care a făcut armata nu mai găsește nimic amuzant în circ. Evident, nu despre aceasta este vorba.

Sensul real este unul ironic: militarul a trecut prin atât de multe situații neobișnuite, absurde, contradictorii sau neașteptate, încât unele numere de circ nu i se mai par atât de spectaculoase.

Armata, mai ales în reprezentările memorialistice ale generațiilor care au făcut serviciul militar obligatoriu în perioada sovietică, era un mediu în care ordinul, disciplina, regulamentul și realitatea de zi cu zi nu întotdeauna se întâlneau într-o manieră perfect logică. Expresia reflectă diferența uriașă dintre viața militară și cea civilă. În armată (mai ales în cea sovietică) existau foarte multe situații absurde, ordine ciudate, ierarhie rigidă, haz de necaz și scene care din exterior par un adevărat teatru al absurdului. Pentru cineva care a trecut prin asta, clovnii, numerele de circ și „excentrica” par deja slabe și deloc amuzante — a văzut lucruri mult mai grele și s-a obișnuit să le trateze ca pe ceva normal.

Pe scurt: după „circul” din armată, circul adevărat nu mai impresionează.

De aici s-a născut unul dintre cele mai importante mecanisme ale culturii militare: umorul.

Umorul îl ajută pe militar să suporte tensiunea, rutina, dificultățile și situațiile absurde. De multe ori, ceea ce în afara armatei ar părea inexplicabil devine, în interiorul unității militare, subiect de glumă și de povestire.

De aceea, zicala nu este neapărat o critică la adresa armatei. Este, mai degrabă, o formă de autoironie militară. 

Folclorul militar păstrează ceea ce documentele nu consemnează

O armată nu este formată numai din regulamente, ordine, statute și documente oficiale. Ea are și o cultură proprie.

Există tradiții, expresii, anecdote, porecle, cântece, amintiri și povești transmise de la o generație de militari la alta.

Zicala „Cine a servit în armată nu râde la circ” aparține tocmai acestui univers.

Ea nu poate fi tratată ca o concluzie istorică despre toate armatele sau despre toți militarii. Este o expresie populară, construită prin experiența colectivă și transmisă prin intermediul umorului.  Expresia a apărut tocmai pe fondul armatei sovietice, unde absurditățile și birocrația erau din belșug. În Marea Enciclopedie Rusă este legată direct de asocierea ordinii militare cu excentricitatea și alogismul circului. Nu există un autor precis sau un eveniment anume — este o formulare populară a experienței multor soldați și ofițeri.

Există și variante/extinderi (de exemplu: „cine a trăit în Uniune, nu mai râde la alt circ”), dar varianta clasică este cea legată de armată.

Celor care au făcut armata, expresia le este de obicei clară fără explicații. Celor care n-au făcut-o… „nu li se poate explica”.

 Sursele disponibile arată că formula era deja larg răspândită în spațiul rusofon cel puțin la începutul anilor 2000 și continua să fie utilizată ulterior în literatura memorialistică și în discuțiile despre cultura militară.

Tocmai aici trebuie făcută o distincție importantă: o zicală militară este o mărturie culturală, nu o sursă istorică suficientă pentru a descrie obiectiv o armată.

 De ce această zicală are o rezonanță aparte în Republica Moldova?

Pentru Republica Moldova, expresia are o semnificație suplimentară.

În societatea noastră există încă numeroși rezerviști și veterani care și-au îndeplinit serviciul militar în cadrul Forțelor Armate ale fostei Uniuni Sovietice, inclusiv în diferite structuri ale Armatei Sovietice și ale Flotei Militare Maritime.

Pentru generația respectivă, experiența militară a fost una dintre etapele importante ale formării personale. Tineri din Moldova au ajuns să servească în diferite regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, să cunoască oameni din alte republici, să învețe specialități militare și să trăiască într-un sistem militar care avea propriile sale tradiții, reguli și valori.

Pentru unii dintre acești oameni, expresia „Cine a servit în armată nu râde la circ” nu este doar o glumă. Ea poate declanșa amintiri despre o perioadă concretă a vieții lor. Este memoria unei generații. 

Dar Armata de atunci nu este Armata de astăzi

Aici este necesară o precizare esențială.

Faptul că o parte importantă a rezerviștilor din Republica Moldova au experiență militară sovietică nu înseamnă că Armata Națională de astăzi este continuarea identică a acelei armate.

Armata Națională a Republicii Moldova aparține unui alt stat, unui alt sistem constituțional și unui alt cadru juridic și instituțional.

După proclamarea independenței Republicii Moldova, a început constituirea propriului sistem național de apărare. În prezent, cadrul legal definește apărarea națională prin raportare la suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova și la apărarea democrației constituționale.

Legislația Republicii Moldova stabilește, de asemenea, Armata Națională drept componentă de bază a Forțelor Armate, cu misiunea de a asigura apărarea națională și de a contribui la garantarea suveranității, independenței, unității și integrității teritoriale a țării.

Prin urmare, trebuie să distingem între memoria militară a unei generații și identitatea militară a statului Republica Moldova.

Prima trebuie cunoscută și înțeleasă. Cea de-a doua trebuie construită și consolidată. 

Rezervistul de astăzi poartă mai multe straturi de memorie

În Republica Moldova putem întâlni persoane care au trecut prin experiențe militare foarte diferite.

Unii au servit în Armata Sovietică. Alții au servit în Marina Militară Sovietică.

O altă generație și-a început cariera militară în perioada formării Republicii Moldova independente.

Iar militarii mai tineri au fost formați deja în cadrul Armatei Naționale și într-un sistem militar care s-a dezvoltat după propriile necesități ale statului nostru.

Aceste generații nu trebuie puse în opoziție.

Dimpotrivă, dialogul dintre ele poate fi o sursă importantă de educație.

Un rezervist cu experiență sovietică poate transmite unui tânăr militar experiențe despre disciplină, responsabilitate, camaraderie, dificultățile serviciului și lecțiile pe care le-a învățat.

În același timp, militarul de astăzi trebuie să înțeleagă că experiența militară personală și apartenența instituțională nu sunt același lucru.

A servi într-o armată străină sau într-o structură militară a unui alt stat reprezintă o experiență biografică.

A servi în Armata Națională a Republicii Moldova înseamnă a îndeplini o misiune în serviciul propriului stat. 

De ce este important acest lucru pentru educația patriotică?

Educația patriotică nu înseamnă ștergerea trecutului.

Dimpotrivă, patriotismul matur presupune capacitatea de a cunoaște trecutul, de a-l înțelege în contextul său și de a trage concluzii pentru prezent.

Pentru militar, această perspectivă este cu atât mai importantă.

Un militar trebuie să cunoască istoria instituției pe care o servește, tradițiile militare, simbolurile statului, responsabilitățile constituționale și locul armatei în societate.

Dar trebuie să cunoască și istoria generațiilor care l-au precedat.

În acest sens, poveștile rezerviștilor despre serviciul militar în Armata Sovietică sau în Flota Militară Sovietică pot reprezenta material educativ valoros — cu condiția să fie prezentate critic, contextualizat și fără confundarea trecutului cu prezentul. 

De la umor la lecție

Poate tocmai aici se află valoarea acestei zicale.

„Cine a servit în armată nu râde la circ” ne face să zâmbim. Dar, dacă privim mai atent, ea vorbește despre experiență, memorie și adaptare.

Militarul învață să râdă uneori nu pentru că situația este neapărat veselă, ci pentru că umorul îi permite să păstreze echilibrul într-o situație dificilă.

În orice armată există asemenea forme de umor.

Ele pot fi diferite de la o țară la alta, de la o generație la alta și de la o epocă la alta, dar funcția lor socială poate fi asemănătoare: creează solidaritate, reduc tensiunea și transformă experiența individuală într-o memorie colectivă.

De aceea, asemenea expresii merită păstrate, dar și explicate. 

Armata se schimbă. Memoria rămâne.

Armata Națională a Republicii Moldova este astăzi o instituție diferită de structurile militare în care au servit generațiile de militari sovietici.

S-au schimbat statul, legislația, instituțiile, obiectivele, doctrina, tehnologiile și mediul de securitate.

Dar oamenii care au trecut prin experiența militară rămân parte a memoriei societății. Iar această memorie nu trebuie nici idealizată, nici disprețuită.

Ea trebuie cunoscută.

Pentru că între un rezervist care a servit cândva în Armata Sovietică, un militar care a contribuit la constituirea Armatei Naționale și tânărul care poartă astăzi uniforma militară există o legătură importantă: experiența serviciului în uniformă și responsabilitatea față de oameni.

Zicala „Cine a servit în armată nu râde la circ” poate rămâne, așadar, ceea ce a fost de la început — o glumă militară.

Dar pentru noi poate deveni și un prilej de reflecție. Pentru că dincolo de glumă se află o întrebare serioasă: 

Ce păstrăm din experiența militară a generațiilor trecute și ce transmitem generației care apără astăzi Republica Moldova?

Răspunsul la această întrebare ține nu doar de istoria militară, ci și de educația civică și patriotică a militarului contemporan.

Autor: Iurii Moisei ©