Ostașul Independenței

 Ostaşule! Tu ai luptat cu braţul tău,

Pentru pământul sfânt al ţării tale,

Ai înfruntat şi foc, şi timpul rău,

Şi-ai stat neclintit în vremuri grele.

 

În nouăzeci şi doi, când ţara ta

Era la început de drum spre libertate,

Ai fost chemat să aperi Patria,

Hotarul ei, pământul şi dreptatea.

Cu jurământul sfânt în pieptul tău,

Ai mers acolo unde te-a chemat

Datoria către neam şi Dumnezeu,

Să aperi ţara care te-a format.

 

Prin lupte grele ați trecut ca brazii,

Prin nopţi de teamă, frig şi suferinţă,

Dar ai rămas alături de camarazi,

Uniţi prin jurământ şi prin credinţă.

Nu ați luptat cu ură sau cu răzbunare,

Nici pentru slavă, rang sau avuţie,

Ci pentru ţară, pentru apărare,

Pentru Moldova şi-a ei bogăție.

 

Mulţi dintre voi n-au mai venit acasă,

Lăsând în urmă dor şi suferinţă,

Iar jertfa lor în suflete ne lasă

O datorie sfântă de credinţă.

 

Pământul nostru încă îi păstrează,

Pe cei ce-au fost atunci la datorie,

Iar amintirea lor ne luminează,

Spre pace, libertate și mândrie.

 

La monumente, astăzi, florile se-așază,

Și lacrimi curg tăcute la picioare,

Iar veteranul, cu durerea sa, oftează,

Și-și amintește anii de-ncercare.

 

Trecură ani de-atunci, dar nu se uită

Nici camarazii, nici acele zile,

Când fiecare clipă a fost luptă,

Iar dorul de acasă ardea-n tine.

 

Ai revenit acasă cu răni grele,

Cu amintiri ce nu se pot ascunde,

Dar ai rămas cu sufletul în ele,

Cu dragoste de ţară mai profunde.

 

Ostaşule! Tu eşti mărturie vie

A unei generaţii care a stat

În apărarea Patriei, să fie

Pământul ei întreg şi ne-nstrăinat.

 

Și ai crescut copiii și nepoţi,

Le-ai spus de ţară, cinste şi onoare,

Şi le-ai lăsat în suflete, la toţi,

Respectul pentru cei plecaţi în zare.

Iar peste ani, când glasul tău va tace,

Copiii şi nepoţii vor şti mereu,

Că pentru Patria iubită şi pace

Ai fost ostaş cinstit şi brav mereu.

 

Să fie pace-n țara noastră,

Să nu mai plângă mame după fii,

Iar cei ce-au apărat această țară

Să fie pomeniți în veșnicii.

 

Ostaşule! Ridică-ţi fruntea sus,

Căci ai rămas cu sufletul curat,

Ai apărat pământul ce ţi-a fost

Lăsat de înaintaşi ce-au luptat.

 

Şi cât Moldova va rămâne-n lume,

Cât tricolorul nostru va fi sus,

Vor dăinui în veacuri, peste nume,

Faptele celor care-au fost neînvinşi.

Ei şi-au pus în slujba ţării tinereţea,

Curajul, viaţa, cinstea şi onoarea,

Iar noi vom apăra cu demnitate

Moldova, libertatea şi valoarea.

Autor: Iurii Moisei ©