Militarul stângaci – particularitate, adaptare și resursă pentru Armata Națională

 În fiecare an, la 13 august, este marcată Ziua Internațională a Stângacilor – o zi dedicată conștientizării particularităților persoanelor stângace și dificultăților pe care acestea le pot întâmpina într-o lume în care majoritatea obiectelor și instrumentelor sunt concepute pentru dreptaci. 

Există oameni care scriu cu mâna stângă, trag cu piciorul stâng, folosesc instinctiv ochiul stâng pentru orientare și își construiesc întreaga relație cu lumea în jurul unei lateralități diferite de majoritatea populației. Pentru unii este doar o particularitate. Pentru alții, este o permanentă necesitate de adaptare. Pentru domeniul militar, tema are o semnificație aparte.

Stângăcia nu este un defect

Stângăcia reprezintă o formă de lateralizare motorie, adică o preferință funcțională pentru utilizarea mâinii stângi în anumite activități.

Cercetarea contemporană arată că lateralitatea este legată de organizarea și specializarea emisferelor cerebrale, însă relația este mult mai complexă decât formula populară potrivit căreia „dreptacii folosesc emisfera stângă, iar stângacii emisfera dreaptă”.

Datele neuroștiințifice demonstrează că și la majoritatea persoanelor stângace funcțiile limbajului sunt predominant lateralizate în emisfera stângă. Un studiu recent estimează lateralizarea stângă a limbajului la aproximativ 94–96% dintre dreptaci și 76–78% dintre stângaci.

Prin urmare, stângăcia nu poate fi redusă la o simplă „inversare” a creierului.

Nici nu există o singură „genă a stângăciei”. Cercetările genetice recente indică un caracter complex, în care intervin numeroși factori genetici și de dezvoltare. Un studiu publicat în 2024 a identificat contribuții genetice rare și comune la variația lateralității, dar rezultatele confirmă tocmai caracterul complex al fenomenului.

Într-o populație analizată în cadrul studiului ABCD, 7,14% dintre participanți au fost clasificați drept stângaci, iar 13,49% drept persoane cu utilizare mixtă a mâinilor.

Așadar, stângacii nu reprezintă o excepție neglijabilă. Sunt o parte firească a diversității umane. 

De ce este important subiectul pentru armată?

Armata este un sistem în care omul trebuie să interacționeze permanent cu obiecte, aparate și proceduri standardizate.

Problema apare atunci când standardizarea este concepută predominant pentru dreptaci.

Un militar stângaci poate întâlni dificultăți la utilizarea anumitor arme, echipamente, dispozitive optice, accesorii sau elemente ale echipamentului individual.

Important este însă să nu confundăm două lucruri:

standardizarea militară și uniformizarea biologică a militarilor.

Armata are nevoie de standarde comune. Dar oamenii care trebuie să aplice aceste standarde nu sunt identici din punct de vedere antropometric, neurologic sau motor.

De aceea, o instruire modernă trebuie să păstreze standardul, dar să permită, acolo unde este posibil și sigur, adaptarea tehnicii la particularitățile militarului. 

Militarul stângaci și armamentul

Problema devine mai evidentă în cazul armamentului individual.

Armele proiectate predominant pentru dreptaci pot avea o anumită dispunere a comenzilor, o anumită direcție de evacuare și o anumită ergonomie a manipulării.

Pentru militarul stângaci, acest lucru poate însemna o perioadă suplimentară de acomodare.

Nu rezultă însă că stângacul ar fi mai puțin capabil să utilizeze armamentul.

Dimpotrivă, problema trebuie privită prin prisma relației dintre:

om – armă – echipament – procedură – instruire.

Dacă sistemul este conceput pentru o singură lateralitate, o parte dintre militari vor trebui să facă o adaptare suplimentară.

Dacă sistemul permite configurații ambidextre, această diferență se reduce.

În consecință, la selectarea și modernizarea echipamentelor militare, caracteristicile ergonomice și posibilitatea utilizării ambidextre reprezintă criterii care merită luate în considerare. 

De la „stângacul trebuie să se adapteze” 

la „sistemul trebuie să permită adaptarea”

Aceasta este, probabil, cea mai importantă schimbare de perspectivă.

În trecut, copilul stângaci era deseori obligat să scrie cu mâna dreaptă. În unele sisteme educaționale, această practică a persistat mult timp.

În societatea contemporană, abordarea este diferită.

Nu trebuie schimbată lateralitatea naturală a persoanei, ci trebuie găsite metode prin care aceasta să poată funcționa eficient în mediul existent.

Același principiu poate fi aplicat în instruirea militară.

Instructorul nu trebuie să considere stângăcia drept neascultare, lipsă de îndemânare sau „deprindere greșită”.

În schimb, el trebuie să se asigure că militarul:

• respectă întocmai regulile de siguranță;
• însușește corect procedurile;
• poate utiliza echipamentul în condiții normale;
• poate executa sarcinile prevăzute de funcție;
• dezvoltă, atunci când este necesar, capacități de utilizare cu ambele mâini. 

Ambidextria – o capacitate militară valoroasă

Există aici o direcție deosebit de interesantă.

Pregătirea militară nu trebuie să se limiteze la întărirea lateralității naturale. În anumite domenii, dezvoltarea capacității de a utiliza alternativ ambele mâini poate reprezenta o competență suplimentară.

Această capacitate poate avea valoare în situații în care militarul trebuie să lucreze într-o poziție neobișnuită, să utilizeze echipamentul din partea opusă sau să continue o activitate atunci când mâna dominantă nu poate fi folosită.

Prin urmare, obiectivul nu ar trebui să fie: „stângacul trebuie să devină dreptaci”,

ci: „militarul trebuie să devină competent și sigur în utilizarea echipamentului, indiferent de lateralitatea sa.”

Aceasta este o diferență fundamentală.

Dominanța mâinii nu este singura dominantă

Pentru instruirea militară există un alt element important: relația dintre mâna dominantă și ochiul dominant.

Un militar poate fi stângaci din punct de vedere manual și poate avea ochiul drept dominant.

Această combinație este denumită, în literatura de specialitate, dominanță încrucișată.

De aceea, evaluarea unui militar nu ar trebui să se rezume la întrebarea:

„Cu ce mână scrii?”

Pentru anumite activități este relevantă și determinarea dominanței oculare și a coordonării mână–ochi.

Această observație este deosebit de importantă în instruirea tinerilor premilitari, deoarece deprinderile motorii formate la început pot influența ulterior modul în care aceștia se adaptează la echipamentul militar. 

Ce înseamnă aceasta pentru Armata Națională a Republicii Moldova?

Cadrul normativ public al Republicii Moldova stabilește că serviciul militar se desfășoară în conformitate cu legislația militară și actele normative din domeniul apărării. Regulamentul privind modul de îndeplinire a serviciului militar în Forțele Armate se aplică militarilor din Armata Națională și altor categorii prevăzute de regulament.

În documentele publice consultate nu am identificat o reglementare distinctă care să instituie o categorie specială pentru militarii stângaci.

Aceasta nu reprezintă o problemă în sine.

Stângăcia nu trebuie transformată într-o categorie administrativă separată.

Mai importantă este adaptarea instruirii și a echipamentului acolo unde particularitatea laterală are efect asupra siguranței, ergonomiei sau eficienței.

Direcția este compatibilă și cu evoluția strategică a Armatei Naționale. Proiectul Strategiei Militare 2025–2035 pune accent pe modernizarea sistemului de instruire, pe pregătirea în condiții apropiate de mediul operațional modern, pe integrarea noilor sisteme de armament și echipamente și pe adaptarea instruirii la evoluția mediului de securitate și la progresul tehnologic.

În acest context, ergonomia militarului nu este un detaliu secundar. 

Militarul stângaci – o problemă de ergonomie, nu de capacitate

Un principiu fundamental al ergonomiei este adaptarea sistemului de lucru la caracteristicile utilizatorului.

În cazul militarului, relația poate fi exprimată simplu:

Militar + echipament + procedură = capacitate operațională.

Dacă echipamentul nu corespunde particularităților utilizatorului, apare o pierdere de eficiență.

Dacă procedura poate fi adaptată fără diminuarea standardului și fără compromiterea siguranței, adaptarea poate deveni un avantaj.

Prin urmare, întrebarea corectă nu este: „Poate un stângaci să devină militar?”

Răspunsul este evident: da.

Întrebarea profesională este: „Cum putem organiza instruirea și echiparea astfel încât lateralitatea militarului să nu devină o sursă artificială de dificultăți?”

 Educația militară începe cu respectarea particularității umane

Pentru tineretul militar, mesajul este simplu. A fi stângaci nu înseamnă a fi mai slab.

Nu înseamnă a fi mai puțin apt. Nu înseamnă a avea nevoie de un standard inferior.

Înseamnă doar că unele deprinderi trebuie formate într-un mod diferit.

Iar pentru instructor, adevărata performanță nu constă în a-i obliga pe toți militarii să execute mecanic aceeași mișcare, ci în a obține același rezultat corect, sigur și disciplinat printr-o metodă adecvată particularităților militarului.

Aceasta este esența instruirii moderne. 

De la particularitate la avantaj

Istoria și societatea au privit mult timp stângăcia cu suspiciune. Astăzi știm că ea reprezintă o variantă firească a organizării și comportamentului uman.

În lumea militară, orice particularitate care poate fi înțeleasă, evaluată și integrată corespunzător poate deveni o resursă.

Militarul stângaci trebuie să fie instruit la aceleași standarde ca orice alt militar. Dar sistemul de instruire trebuie să fie suficient de inteligent și flexibil pentru a recunoaște diferențele individuale care nu afectează capacitatea de îndeplinire a misiunii.

Disciplina nu înseamnă uniformizarea oamenilor.

Standardizarea nu înseamnă ignorarea particularităților.

Iar eficiența militară înseamnă să transformăm diversitatea capacităților umane într-o forță colectivă.

Ziua Internațională a Stângacilor este, astfel, mai mult decât o zi dedicată celor care folosesc mâna stângă.

Pentru mediul militar, ea poate constitui un prilej de reflecție asupra unei întrebări mai largi:

Cât de bine reușim să adaptăm sistemul militar la omul care trebuie să-l utilizeze?

Într-o armată modernă, răspunsul la această întrebare ține nu doar de confort, ci și de calitatea instruirii, siguranța militarului și eficiența organizațională.

13 august – Ziua Internațională a Stângacilor

O zi pentru a înțelege că diferit nu înseamnă mai puțin capabil.

 Autor: Iurii Moisei ©