NOI AM RĂMAS

Poem dedicat Zilei Independenței Republicii Moldova din partea veteranilor care au apărat independența și integritatea teritorială în anul 1992

Nu pentru slavă am plecat atunci,

Nici pentru rang, nici pentru vreo răsplată,

Ci pentru glia noastră și străbuni,
Pentru Moldova noastră apărată.

Aveam în suflet casa părintească,

În ochi — chipul copiilor iubiți,
Și-un jurământ: Moldova să trăiască
În pace, printre oameni liniștiți. 

În anul acela țara ne-a chemat,
Și am pornit acolo unde doare,
Cu teamă-n suflet, dar neclintit,
Cu dor de pace și cu jurământ sub soare.

Am învățat atunci ce-nseamnă teama

Și cât de scumpă-i pacea unui sat;
Purtam în suflet chipul drag al mamei
Și-al celor care-acasă ne-au așteptat.

Pe câmpul greu, sub cerul fără milă,

S-au întâlnit curajul și destinul;
Iar fiecare palmă de țărână
Ne amintea de ce-am apărat pământul.

Au fost camarazi ce-au mers cu noi la luptă,

Dar n-au mai revenit la casa lor;
Azi, peste amintirea lor tăcută,
Se-așază veșnic lacrima și dor.

Nu le-am uitat nici pașii, nici privirea,

Nici glasul lor, nici jurământul dat;
Cât vom trăi, vom apăra iubirea
De nepăsare, ură și uitat.

Independența nu-i doar sărbătoare,

Nici doar un tricolor în vânt senin;
E dreptul de a ne alege-o cale,
De-a ne păstra pământul și destin.

Iar dacă astăzi țara noastră poate

Să-și spună liber numele și graiul,
E și pentru aceia care-n noapte
Au pus mai presus de toate — neamul.

Noi suntem astăzi veteranii vremii,

Cu tâmple albe și cu pas mai greu,
Dar încă arde-n noi lumina verii
Și încă ținem jurământul greu.

Nu cerem monumente și cuvinte

Mai mari decât poate spune-o viață;
Dorim doar ca Moldova să nu uite
Că pacea se păstrează prin speranță.

Să crească-n pace fiii și nepoții,

Să nu cunoască drumurile grele
Ce duc spre front și despărțiri de oameni,
Ci să-și urmeze liber visul dintre stele.

Să poarte-n inimă cu demnitate

Acest pământ, această țară mică,
Să știe că libertatea nu se poate
Păstra fără iubire și fără grijă.

Iar celor care-au fost cu noi odată,

Celor căzuți, le spunem azi, în șoaptă:
Moldova este încă apărată —
Prin amintirea voastră neîntreruptă.

Noi am luptat. Noi am rămas. Noi știm

Cât preț poate să aibă libertatea.
De-aceea astăzi țării îi dorim
Să-și țină dreaptă fruntea și dreptatea.

Și de Ziua Independenței, acum,

Când tricolorul peste țară zboară,
Noi, veteranii, binecuvântăm
Moldova noastră — liberă și suverană.

La mulți ani, Moldova! Să fii în pace,

Să-ți fie liber cerul peste plai,
Iar jertfa celor care nu se-ntorc încoace
Să nu se piardă-n vreme — niciodată, nici în rai.