Imnul de Stat – lecție de patriotism și responsabilitate civică

 În fiecare an, la 17 august, Republica Moldova marchează Ziua Imnului de Stat, una dintre cele mai importante sărbători dedicate simbolurilor oficiale ale statului. Alături de Drapelul de Stat și Stema de Stat, Imnul de Stat reprezintă expresia juridică și simbolică a suveranității, independenței și identității naționale.

Deși este interpretat frecvent în cadrul ceremoniilor oficiale, competițiilor sportive sau evenimentelor militare, semnificația sa depășește momentul solemn al intonării. Imnul este expresia unei istorii, a unei culturi și a unei comunități unite prin valori comune. 

Simbolurile statului – expresia identității naționale 

Orice stat independent este reprezentat prin simbolurile sale oficiale. Acestea nu sunt simple elemente de protocol, ci exprimă continuitatea istorică, ordinea constituțională și unitatea cetățenilor.

Imnul de Stat are o particularitate aparte: el vorbește direct oamenilor. Prin versuri și muzică transmite emoție, solidaritate și sentimentul apartenenței la aceeași comunitate națională.

În timpul interpretării Imnului de Stat, fiecare cetățean este invitat la un moment de reflecție asupra responsabilității pe care o are față de țară, față de instituțiile statului și față de generațiile viitoare. 

De la independență la consacrarea unui nou simbol național 

După proclamarea independenței Republicii Moldova, la 27 august 1991, Parlamentul a adoptat drept Imn de Stat „Deșteaptă-te, române!”, pe versurile lui Andrei Mureșanu și muzica atribuită lui Anton Pann. Acesta a însoțit primele momente ale existenței statului independent și a simbolizat renașterea națională și desprinderea de regimul sovietic.

În urma schimbărilor politice produse după alegerile parlamentare din 1994, autoritățile au inițiat procesul de adoptare a unui nou imn, care să reflecte specificul constituțional al Republicii Moldova.

Prin Legea nr. 571-XIII din 22 iulie 1995, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat drept Imn de Stat cântecul „Limba noastră”, pe versurile poetului Alexei Mateevici și muzica compozitorului Alexandru Cristea. Legea a intrat în vigoare la 17 august 1995, dată care este celebrată anual ca Ziua Imnului de Stat. 

„Limba noastră” – un testament spiritual

 

Poezia „Limba noastră” a fost scrisă în vara anului 1917 de preotul și poetul Alexei Mateevici. În doar câteva strofe, autorul reușește să exprime una dintre cele mai profunde idei ale identității naționale: limba este memoria vie a unui popor.

Mateevici nu descrie limba doar ca un mijloc de comunicare. El o prezintă drept o comoară spirituală, păstrătoare a credinței, culturii, tradițiilor și continuității istorice.

Muzica lui Alexandru Cristea completează armonios acest mesaj. Tonul solemn și echilibrat conferă imnului noblețe și demnitate, transformându-l într-o expresie autentică a valorilor naționale. 

Imnul de Stat și educația civică 

Alexei Mateevici (1888-1917)

Respectul față de simbolurile statului se formează prin educație. În familie, în școală, în instituțiile militare și în societate, cunoașterea semnificației Drapelului, Stemei și Imnului contribuie la dezvoltarea conștiinței civice.

Pentru militari și tinerii premilitari, Imnul de Stat are o semnificație aparte. El însoțește depunerea jurământului militar, ceremoniile oficiale, comemorările și activitățile dedicate eroilor neamului.

În aceste momente, intonarea Imnului nu reprezintă doar respectarea unui protocol. Ea simbolizează angajamentul față de apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.

Educația patriotică nu presupune doar cunoașterea istoriei naționale. Ea presupune cultivarea respectului față de instituțiile statului, față de lege și față de valorile democratice. Imnul de Stat contribuie la consolidarea acestui spirit civic prin mesajul său despre demnitate, unitate și continuitate. 

Respectul începe prin cunoaștere 

În multe state democratice, copiii învață încă din școală semnificația simbolurilor naționale. Ei cunosc istoria imnului, înțeleg când și cum trebuie interpretat și de ce se păstrează o atitudine solemnă în timpul intonării.

Limba noastră-i o comoară
în adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
pe moșie revărsată.

Limba noastră-i foc ce arde
într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte
ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde
zbuciumul din codrii veșnici
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
ai luceferilor sfeșnici.

Limba noastră-i limbă sfîntă
limba vechilor cazanii
Care-o plîng și care-o cîntă
pe la vatra lor țăranii.

Răsări-va o comoară
în adîncuri înfundată
Un șirag de piatră rară
pe moșie revărsată.

Același obiectiv trebuie urmărit și în Republica Moldova. Cunoașterea simbolurilor oficiale consolidează cultura civică și dezvoltă respectul față de stat.

Respectul față de Imnul de Stat nu se manifestă doar în timpul ceremoniilor oficiale. El se reflectă în comportamentul civic de zi cu zi: respectarea legilor, implicarea în viața comunității, apărarea interesului public și promovarea valorilor democratice. 

Un simbol care unește generațiile 

Au trecut 35 de ani de la adoptarea actualului Imn de Stat. În acest timp, „Limba noastră” a însoțit cele mai importante momente din viața Republicii Moldova: ceremonii oficiale, misiuni internaționale, competiții sportive și comemorări ale eroilor.

Fiecare interpretare a Imnului reafirmă existența unui stat suveran și independent și amintește că identitatea națională nu este doar o moștenire a trecutului, ci și o responsabilitate pentru viitor.

De aceea, Ziua Imnului de Stat nu reprezintă doar comemorarea adoptării unui act normativ. Ea este o invitație adresată fiecărui cetățean de a reflecta asupra valorilor care unesc societatea: libertatea, demnitatea, responsabilitatea, respectul față de lege și atașamentul față de Republica Moldova.

Într-o lume aflată într-o continuă schimbare, simbolurile statului rămân repere stabile ale identității naționale. Iar dintre acestea, Imnul de Stat este poate cel mai apropiat de sufletul cetățenilor, deoarece vorbește prin puterea cuvântului și a muzicii despre ceea ce unește un popor: limba, memoria și speranța.

 Autor: Iurii Moisei ©