„Cei care nu cunosc lecțiile trecutului riscă să devină victimele lor în viitor.”
Există date istorice care nu trebuie privite doar prin prisma emoțiilor sau a disputelor politice. Ele trebuie analizate cu luciditate, deoarece explică de ce există statul în care trăim și de ce există armata care îl apără. Pentru Republica Moldova, una dintre aceste date este 28 iunie 1940.
Pentru un militar, un elev al colegiului militar, un student al Academiei Militare sau un tânăr aflat în pregătire premilitară, această zi nu reprezintă doar un episod din manualul de istorie. Ea reprezintă una dintre cele mai importante lecții despre securitatea națională, dreptul internațional, responsabilitatea militară și apărarea statului.
O ocupație decisă fără voința populației
La 23 august 1939, Pactul Molotov–Ribbentrop a împărțit Europa de Est în sfere de influență între două regimuri totalitare: Germania Nazistă și Uniunea Sovietică.
Basarabia a devenit obiectul unei înțelegeri secrete între două puteri străine, fără consultarea populației sale.
Profitând de izolarea internațională a României, URSS a transmis ultimatumurile din 26–27 iunie 1940, solicitând cedarea Basarabiei și a nordului Bucovinei. În lipsa unor garanții militare externe și pentru a evita un război imposibil de câștigat în acel context, România și-a retras administrația și armata.
La 28 iunie 1940, Armata Roșie a ocupat Basarabia.
Acest fapt nu a rezultat dintr-un tratat negociat liber între două state, ci din presiunea exercitată prin amenințarea utilizării forței.
Ce spune statul Republica Moldova?
Există numeroase interpretări istorice, însă militarul Republicii Moldova trebuie să cunoască înainte de toate poziția propriului stat.
Declarația de Independență a Republicii Moldova afirmă fără echivoc că Basarabia a fost „ocupată prin forță la 28 iunie 1940”.
- Pactul Molotov–Ribbentrop și protocoalele sale secrete sunt nule;
- crearea RSS Moldovenești a fost consecința acestei ocupații;
- efectele politico-juridice ale pactului trebuie înlăturate.
Mai mult, Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis că Declarația de Independență face parte din blocul constituțional și prevalează atunci când există contradicții cu alte texte constituționale.
Prin urmare, pentru instituțiile Republicii Moldova, calificarea juridico-istorică oficială este clară: ocupare prin forță.
De ce trebuie să cunoască aceasta un militar?
Militarul depune jurământ pentru apărarea Republicii Moldova.
Nu pentru apărarea unui partid.
Nu pentru apărarea unei ideologii.
Ci pentru apărarea independenței, suveranității și integrității teritoriale ale statului.
Pentru a înțelege importanța acestei misiuni, el trebuie să cunoască situațiile istorice în care aceste valori au fost pierdute.
28 iunie 1940 demonstrează că independența poate fi pierdută într-o singură zi, iar consecințele pot afecta generații întregi.
Lecțiile strategice ale anului 1940
Istoria militară oferă câteva concluzii care rămân actuale.
Prima lecție: securitatea începe înaintea războiului.
Diplomația, alianțele, economia, serviciile de informații și capacitatea de apărare sunt elemente ale aceluiași sistem.
A doua lecție: superioritatea militară a adversarului poate determina decizii politice dramatice fără declanșarea unui război.
A treia lecție: independența unui stat nu este garantată definitiv.
Ea trebuie apărată permanent.
A patra lecție: cea mai mare victimă a conflictelor nu este armata, ci populația civilă.
Consecințele asupra populației
După instaurarea administrației sovietice au urmat schimbări profunde.
Au fost naționalizate proprietăți.
Au fost lichidate instituțiile administrației anterioare.
Au început arestările, deportările și represiunile politice.
Au fost limitate libertățile religioase și culturale.
Au fost separate mii de familii.
Au fost distruse destine individuale care nu mai pot fi recuperate nici
astăzi.
Istoria militară nu trebuie studiată doar prin prisma operațiilor și
armamentului.
Ea trebuie privită și prin suferința populației pe care armata are
obligația constituțională să o apere.
Constituția Republicii Moldova
și misiunea militarului
Constituția Republicii Moldova stabilește că Republica Moldova este un stat
suveran și independent.
Articolul 56 afirmă că apărarea Patriei este un drept și o datorie sacră.
Aceste prevederi nu sunt simple formule juridice.
Ele reprezintă răspunsul constituțional la lecțiile dramatice ale istoriei.
Un militar care înțelege trecutul înțelege și sensul jurământului militar.
Cliodinamica istoriei
Privită prin prisma cliodinamicii, ocuparea Basarabiei nu a fost un
accident.
Ea a rezultat din convergența mai multor factori:
- înțelegerea
dintre două regimuri totalitare;
- dezechilibrul
militar european;
- izolarea
diplomatică;
- incapacitatea
sistemului internațional de securitate de a preveni agresiunea.
Istoria demonstrează că marile crize apar atunci când vulnerabilitățile
interne se întâlnesc cu oportunitățile externe ale adversarului.
Această concluzie rămâne valabilă și în secolul XXI.
O lecție pentru generația militară de astăzi
Militarul modern nu este doar un profesionist al armelor.
El este și un apărător al ordinii constituționale.
El trebuie să cunoască istoria pentru a identifica din timp riscurile care
pot afecta independența statului.
Memoria istorică nu trebuie transformată în instrument de ură sau revanșă.
Ea trebuie transformată în responsabilitate profesională.
28 iunie 1940 nu este doar o pagină din trecut. Este un avertisment
permanent că independența, suveranitatea și libertatea nu sunt garantate pentru
totdeauna. Ele există atât timp cât cetățenii și militarii sunt pregătiți să le
apere prin profesionalism, loialitate față de Constituție și respect pentru
adevărul istoric.
Patriotismul autentic începe prin cunoașterea istoriei propriului stat. Iar
cea mai puternică armă a unui militar rămâne conștiința datoriei sale față de
Republica Moldova și față de poporul pe care l-a jurat să-l apere.
Autor: Iurii Moisei ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu