Jurământul militar al Republicii Moldova: între tradiție, datorie și responsabilitatea față de viitor.

De ce merită să reflectăm asupra actualei formule a jurământului militar și ce ar trebui să păstrăm, dar și să actualizăm, în spiritul noilor realități ale statului și societății?

Există momente în viața unui militar care nu se uită niciodată.

Unul dintre ele este momentul depunerii jurământului militar.

În fața Drapelului de Stat, în uniformă militară, în prezența camarazilor, a superiorilor, a familiei și a reprezentanților societății, tânărul militar rostește pentru prima dată un angajament solemn față de Republica Moldova și poporul ei.

Din acel moment, serviciul militar nu mai reprezintă doar exercitarea unei funcții. El devine o responsabilitate asumată în mod conștient față de stat, față de cetățeni și față de valorile pe care militarul este chemat să le apere.

De aceea, jurământul militar nu este o simplă formulă ceremonială. El este una dintre cele mai importante expresii simbolice ale culturii militare și ale responsabilității civice.

În prezent, însă, se impune o întrebare legitimă: mai exprimă formula actuală, în totalitate, valorile și responsabilitățile militarului Republicii Moldova din secolul XXI? Acest articol argumentează necesitatea unui jurământ modernizat și propune un text adaptat, care să inspire militarii și să consolideze unitatea națională. 

Ce spune astăzi jurământul militar? 

În conformitate cu art. 16 din Legea nr. 1245/2002 cu privire la pregătirea cetățenilor pentru apărarea Patriei, cetățenii care îndeplinesc serviciul militar depun jurământul militar. Formula legală este:

„Eu, (numele, prenumele), cetățean al Republicii Moldova, jur credință Republicii Moldova și poporului ei. Jur să-mi apăr Patria chiar și cu prețul propriei vieți, să respect legile Republicii Moldova și regulamentele militare.”

 Este un text scurt, solemn și puternic.

El conține deja elementele fundamentale ale datoriei militare: credința față de Republica Moldova și poporul ei, apărarea Patriei, respectarea legii și respectarea regulamentelor militare.

Prin urmare, o eventuală modernizare nu trebuie să pornească de la ideea că actualul jurământ este lipsit de valoare.

Dimpotrivă. 

El trebuie privit ca fundamentul pe care poate fi construită o formulă mai actuală. Jurământul nu trebuie să fie un document politic 

În discuția despre modernizarea jurământului militar există riscul de a introduce în text prea multe elemente care țin de conjunctura politică sau geopolitică a unei anumite perioade.

Amenințările militare se schimbă. Se schimbă tehnologiile, doctrinele, formele de război și modalitățile de cooperare internațională.

Astăzi vorbim despre amenințări hibride, atacuri cibernetice, dezinformare și război informațional. Mâine pot apărea alte forme de risc.

Jurământul militar, însă, trebuie să aibă o durabilitate mult mai mare decât o strategie sau un document de politică de securitate.

De aceea, nu consider necesar ca în jurământ să fie enumerate „amenințările hibride”, anumite state, organizații internaționale sau obiective politice de moment.

Un militar nu depune jurământul unei strategii.

Militarul depune jurământul Patriei.

Această distincție este esențială. 

Ce trebuie să rămână în centrul jurământului? 

Orice formulă modernizată trebuie să păstreze elementele care definesc esența serviciului militar.

În primul rând, Republica Moldova și poporul ei.

Constituția definește Republica Moldova drept „patria comună și indivizibilă a tuturor cetățenilor săi”.

În al doilea rând, suveranitatea și integritatea teritorială.

Acestea nu sunt simple noțiuni politice. Pentru militar, ele reprezintă obiective fundamentale ale apărării statului.

În al treilea rând, Constituția și legea.

Militarul este parte a instituției statului și își exercită autoritatea numai în cadrul legal. Din acest motiv, respectarea Constituției și a legilor trebuie să ocupe un loc central în jurământ.

În al patrulea rând, onoarea și responsabilitatea militară.

Militarul nu trebuie să fie doar un executant. El trebuie să fie un cetățean responsabil, disciplinat, pregătit profesional și conștient de consecințele misiunii sale. 

Jurământul și experiența anului 1992 

Pentru Republica Moldova, discuția despre jurământul militar nu poate fi separată de experiența dramatică a anului 1992.

Generația de militari și polițiști care a participat la apărarea independenței și integrității teritoriale a Republicii Moldova a demonstrat prin fapte ce înseamnă un jurământ.

Pentru acești oameni, cuvintele „îmi apăr Patria” nu au fost o metaforă.

Au fost o realitate.

Au existat militari care și-au riscat viața, au fost răniți, au căzut pe câmpul de luptă sau au rămas cu consecințele războiului pentru tot restul vieții.

De aceea, orice modernizare a jurământului trebuie să fie făcută cu respect față de această generație.

Nu trebuie să existe o ruptură între jurământul militarilor de ieri și jurământul militarilor de mâine.

Dimpotrivă, trebuie să existe continuitate între generații.

Militarul care depune jurământul astăzi trebuie să înțeleagă că el intră într-o tradiție construită și prin sacrificiul celor care au purtat uniforma înaintea lui. 

De la „a muri pentru Patrie” la responsabilitatea de a apăra viața 

Formula actuală conține o expresie extrem de puternică: militarul jură să-și apere Patria „chiar și cu prețul propriei vieți”.

Această formulare exprimă sacrificiul suprem și trebuie tratată cu respect.

Dar educația militară modernă trebuie să transmită și o altă idee importantă: scopul apărării nu este moartea militarului, ci protejarea statului, a populației, a teritoriului și a ordinii constituționale.

Curajul militar nu înseamnă căutarea sacrificiului.

Curajul înseamnă să fii pregătit să-ți îndeplinești misiunea chiar și atunci când aceasta presupune riscuri extreme.

De aceea, o formulă modernizată ar putea pune mai clar accentul pe datorie, responsabilitate, curaj, onoare și apărarea Patriei. 

Respectarea ordinului și responsabilitatea militară 

Un alt element care merită analizat este relația dintre disciplină, ordin și lege.

Militarul este obligat să respecte disciplina militară și să execute ordinele legale.

De aceea, o eventuală formulă nouă ar putea utiliza expresia:

„să execut cu disciplină și responsabilitate ordinele legale”.

Această formulare subliniază două principii simultan: disciplina militară și supremația legii.

Este important ca militarul să înțeleagă încă din momentul depunerii jurământului că disciplina nu este opusul responsabilității.

Dimpotrivă, adevărata disciplină militară se întemeiază pe lege, regulament, profesionalism și responsabilitate. 

Neutralitatea Republicii Moldova și jurământul militar 

Republica Moldova este, potrivit Constituției, un stat cu neutralitate permanentă. Articolul 11 prevede că Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă și nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său.

Această realitate constituțională trebuie respectată și în formularea jurământului.

În același timp, neutralitatea nu înseamnă renunțarea la apărarea statului.

Dimpotrivă, un stat neutru are nevoie de instituții capabile să-și apere suveranitatea, independența și integritatea teritorială.

De aceea, consider că noțiunea de neutralitate poate fi menționată în discursul educațional despre jurământ, însă nu este obligatoriu să fie inclusă în formula propriu-zisă.

Jurământul trebuie să fie cât mai concentrat asupra datoriei fundamentale a militarului. 

Tradiție și modernitate 

O eventuală modernizare nu trebuie să însemne renunțarea la tradițiile militare.

Drapelul, uniforma, ceremonialul, onoarea militară, memoria eroilor și jurământul formează împreună cultura instituțională a armatei.

În același timp, tradiția nu trebuie confundată cu imobilitatea.

O instituție care se modernizează trebuie să-și poată reevalua și simbolurile, cu condiția să nu-și piardă identitatea.

De aceea, întrebarea corectă nu este:

„Trebuie să renunțăm la vechiul jurământ?”

Ci:„Cum putem formula jurământul astfel încât un militar al Republicii Moldova din generația actuală să se regăsească în el, fără ca acesta să piardă legătura cu generațiile care l-au precedat?”

O posibilă formulă modernizată

Pornind de la aceste principii, consider că poate fi supusă dezbaterii publice următoarea variantă:

„Eu, [numele, prenumele], cetățean al Republicii Moldova, jur credință Republicii Moldova și poporului ei. Jur să-mi îndeplinesc cu onoare, curaj și responsabilitate datoria militară, să apăr suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Patriei, să respect Constituția, legile și regulamentele militare și să execut ordinele legale. Jur să fiu demn de uniforma militară și de încrederea poporului.”

Consider că această formulă are câteva avantaje.

Păstrează legătura directă cu Republica Moldova și poporul ei.

Introduce explicit suveranitatea, independența și integritatea teritorială.

Pune accent pe onoare, curaj și responsabilitate.

Consolidează principiul respectării Constituției și legii.

Introduce ideea de încredere publică, extrem de importantă pentru orice armată într-un stat democratic.

Și, foarte important, nu leagă jurământul de o anumită alianță, orientare geopolitică sau strategie militară.

Dar formula religioasă? 

O discuție separată merită acordată formulei tradiționale:

„Așa să-mi ajute Dumnezeu!”

Această formulă are o încărcătură istorică și culturală și nu trebuie tratată superficial.

În același timp, jurământul militar este un act solemn al statului, iar societatea Republicii Moldova este diversă.

De aceea, o eventuală modificare legislativă ar putea analiza atât păstrarea formulei tradiționale, cât și posibilitatea unei formule solemne nereligioase, fără ca aceasta să diminueze în vreun fel valoarea jurământului.

Important este ca alegerea să fie reglementată clar și să nu transforme jurământul într-un motiv de divizare. 

Jurământul ca instrument de educație patriotică 

Un jurământ bun nu trebuie doar rostit.

El trebuie înțeles.

Un tânăr care urmează să depună jurământul militar ar trebui să cunoască înainte de ceremonie:

·         ce este Constituția;

·         ce înseamnă suveranitatea și independența;

·         ce presupune integritatea teritorială;

·         care sunt drepturile și obligațiile militarului;

·         ce înseamnă disciplina militară;

·         ce reprezintă onoarea militară;

·         care este istoria Armatei Naționale;

·         și ce au însemnat pentru Republica Moldova sacrificiile militarilor din anul 1992.

În acest sens, modernizarea jurământului trebuie însoțită și de modernizarea educației civice și patriotice a militarului.

Un text, oricât de frumos ar fi formulat, nu poate produce rezultate dacă nu este înțeles de cel care îl rostește. 

Cine trebuie să participe la dezbatere? 

Consider că o eventuală revizuire a jurământului militar nu ar trebui realizată exclusiv printr-o decizie administrativă.

Ar fi utilă o dezbatere în care să participe:

Ministerul Apărării;

Armata Națională;

specialiști în drept constituțional și drept militar;

militari în activitate;

veterani ai războiului din 1992;

cadre didactice și specialiști în educație patriotică;

istorici;

reprezentanți ai societății civile;

tineri care urmează să îndeplinească serviciul militar.

Un asemenea proces ar conferi viitoarei formule nu doar autoritate juridică, ci și legitimitate morală. 

Nu schimbarea cuvintelor este esențială, ci păstrarea sensului 

În cele din urmă, adevărata valoare a jurământului nu este determinată de numărul de cuvinte.

Un jurământ poate avea două fraze și să fie mai puternic decât o pagină întreagă de formulări oficiale.

Important este ca militarul să înțeleagă ce promite.

Promite credință Patriei.

Promite respectarea Constituției și a legii.

Promite apărarea statului.

Promite disciplină.

Promite onoare.

Promite responsabilitate.

Și, dacă situația o va cere, promite să-și pună propria viață în slujba apărării Patriei.

Acesta este sensul profund al jurământului militar. 

Concluzie: un jurământ pentru generațiile de ieri, de astăzi și de mâine 

Modernizarea jurământului militar al Republicii Moldova poate deveni mai mult decât o modificare de text legislativ.

Ea poate reprezenta o ocazie de a redescoperi sensul serviciului militar într-o societate democratică.

Nu trebuie să alegem între tradiție și modernitate.

Trebuie să le punem împreună.

Tradiția ne amintește de cei care au servit înaintea noastră.

Experiența anului 1992 ne amintește că apărarea Patriei nu este o noțiune abstractă.

Prezentul ne obligă să pregătim militari profesioniști, disciplinați și responsabili.

Iar viitorul ne cere să transmitem generațiilor următoare o cultură militară întemeiată pe onoare, lege, responsabilitate și patriotism.

De aceea, întrebarea privind modernizarea jurământului militar merită o dezbatere serioasă.

Nu pentru a șterge ceea ce a fost.

Ci pentru a transmite mai departe ceea ce trebuie să rămână.

Jurământul militar trebuie să fie, în același timp, memoria unui sacrificiu, expresia unei datorii și angajamentul unei generații față de viitorul Republicii Moldova.

Patria se apără nu doar cu armele, ci și prin conștiință, disciplină, onoare și responsabilitate.

Autor: Iurii Moisei ©