,,Dacă vrei pace, pregătește-te pentru război”: O maximă veche cu rezonanță actuală

 Lumea din jurul nostru pare să fi intrat într-o eră a incertitudinii. Războiul din Ucraina a sfărâmat sentimentul fragil de securitate pe care îl aveam, iar spectrul unor conflicte regionale continuă să ne bântuie. În acest context tensionat, o maximă veche își recapătă forța: "Dacă vrei pace, pregătește-te de război". Atribuită lui Vegetius, un gânditor militar roman din secolul al IV-lea, această afirmație ne pune pe gânduri. Oare cum ne putem pregăti pentru pace într-o lume dominată de instabilitate? Este forța militară singura cale? Acest articol va explora paradoxul din spatele acestei maxime, analizând atât necesitatea unei apărări robuste cât și importanța unor strategii alternative menite să consolideze pacea.

 

Politica de securitate mondială: O arenă în schimbare

Conceptul de securitate mondială a evoluat semnificativ de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Ordinea internațională bazată pe reguli, menținută de instituții precum Națiunile Unite și alianțe precum NATO, a fost scena unei păci relative. Totuși, contextul actual este marcat de transformări majore ce necesită o reevaluare a politicii de securitate globale.

Eroziunea ordinii internaționale:

• Ascensiunea unor noi puteri: State precum China și Rusia își contestă rolul dominant al Statelor Unite, ducând la o multipolaritate tensionată.
• Declinul multilateralismului: Organisme ca ONU se confruntă cu dificultăți în a media conflicte din cauza intereselor divergente ale statelor membre.
• Proliferarea armelor: Dezvoltarea și răspândirea armelor de distrugere în masă și a tehnologiilor militare avansate reprezintă o amenințare gravă.

Noi tipuri de amenințări:

• Securitate cibernetică: Atacurile cibernetice asupra infrastructurii critice pot perturba economiile și societățile.
• Terorism global: Organizațiile teroriste transfrontaliere reprezintă o amenințare constantă, necesitând o cooperare internațională sporită.
• Schimbări climatice: Impactul schimbărilor climatice asupra resurselor și migrației poate genera instabilitate și conflicte.

Răspunsuri la provocări:

• Diplomație preventivă: Accent pe dialog și mediere pentru a gestiona tensiunile și a rezolva pașnic disputele.
• Controlul armamentelor: Tratate internaționale pentru limitarea proliferării armelor de distrugere în masă și a armelor convenționale avansate.
• Securitate colectivă: Cooperarea internațională pentru a gestiona amenințări globale precum terorismul și criminalitatea cibernetică.
• Bună guvernanță: Promovarea democrației, a respectului pentru drepturile omului și a statului de drept pentru a reduce cauzele conflictului.

Rolul actorilor non-statali:

• Organizații internaționale: Crucea Roșie, organizații umanitare și agenții ONU joacă un rol vital în gestionarea crizelor și asistența umanitară.
• Companii multinaționale: Acestea pot contribui la securitate prin respectarea standardelor de mediu, sociale și de guvernanță corporativă.
• Societatea civilă globală: Organizațiile neguvernamentale (ONG-uri) pot monitoriza abuzurile drepturilor omului și pot promova pacea și dialogul.

Politica de securitate mondială necesită adaptarea la un mediu internațional în schimbare. Cooperarea multilaterală, inovația diplomatică, gestionarea noilor amenințări și implicarea actorilor non-statali sunt esențiale pentru crearea unei lumi mai sigure și mai stabile.

Politica de securitate europeană: Dincolo de NATO 

Uniunea Europeană (UE) nu a fost concepută inițial ca o entitate militară. Cu toate acestea, evoluția mediului de securitate global și regional a determinat UE să își dezvolte propria Politică de Securitate și Apărare (PSAC). Aceasta funcționează în paralel cu NATO, dar cu obiective și capabilități complementare.

 Obiectivele PSAC:

• Prevenirea conflictelor: PSAC pune accent pe soluționarea pașnică a disputelor și promovarea stabilității regionale. Instrumentele folosite includ misiunile civile de observare și monitorizare, precum și dialogul diplomatic.
• Gestionarea crizelor: UE poate desfășura operațiuni militare sau de poliție pentru gestionarea crizelor internaționale, cum ar fi menținerea păcii, combaterea terorismului și pirateria.
• Consolidarea capacităților de apărare: UE încurajează cooperarea dintre statele membre în domeniul apărării prin programe comune de cercetare și dezvoltare, precum și prin standardizarea echipamentelor militare.
• Dezvoltarea unei industrii europene de apărare: PSAC urmărește reducerea dependenței de furnizori externi de echipamente militare prin promovarea unei baze industriale de apărare competitive la nivel european.

 Instrumentele PSAC:

• Capacități civile: UE dispune de un arsenal de instrumente civile pentru gestionarea crizelor și promovarea păcii, inclusiv:
• Misiuni de observare electorală
• Misiuni de monitorizare a drepturilor omului
• Misiuni de asistență civilă
• Capacități militare: PSAC permite UE să desfășoare operațiuni militare autonome sau în cooperare cu alte organizații, cum ar fi NATO. Aceste operațiuni pot include:
• Misiuni de menținere a păcii
• Misiuni de gestionare a crizelor
• Misiuni de instruire militară
• Cooperare structurală permanentă (PESCO): Această inițiativă permite unui grup de state membre să dezvolte capabilități militare comune în domenii de interes specific.

 Provocări pentru PSAC:

• Dependența de Statele Unite: Statele membre UE variază foarte mult în ceea ce privește cheltuielile militare și capabilitățile de apărare. Această discrepanță limitează autonomia strategică a UE și o face dependentă de Statele Unite pentru anumite capabilități militare.
• Lipsa de voință politică: Unele state membre UE sunt reticente să cedeze controlul asupra politicii externe și de securitate națională către Bruxelles. Acest lucru poate împiedica acțiunea decisivă în situații de criză.
• Amenințări hibride: PSAC trebuie să se adapteze la amenințările hibride emergente, cum ar fi dezinformarea, atacurile cibernetice și interferența electorală.

 Viitorul PSAC:

Războiul din Ucraina a declanșat o dezbatere reînnoită cu privire la viitorul PSAC. Există un consens din ce în ce mai mare asupra necesității ca UE să își consolideze autonomia strategică și să își asume un rol mai activ în asigurarea securității europene. Acest lucru ar putea implica:

• Creșterea cheltuielilor pentru apărare: Statele membre UE ar trebui să își asume angajamentul de a-și crește cheltuielile pentru apărare pentru a dezvolta o capacitate militară mai robustă.
• Dezvoltarea unei industrii europene de apărare mai puternică: Investițiile în cercetare și dezvoltare sunt esențiale pentru ca UE să își reducă dependența de furnizorii externi de echipamente militare.
• Cooperare sporită cu NATO: Colaborarea strânsă între UE și NATO este esențială pentru a evita duplicarea eforturilor și pentru a asigura o apărare europeană eficientă.

 PSAC este un proiect ambițios în curs de dezvoltare. Deși se confruntă cu provocări semnificative, războiul din Ucraina a subliniat importanța unei Europe mai puternice din punct de vedere al securității. Prin investiții continue, cooperare internațională și voință politică, PSAC are potențialul de a juca un rol vital.

 

Vulnerabilitățile Republicii Moldova: Dincolo de amenințarea militară directă 

Republica Moldova se confruntă cu o serie de vulnerabilități care depășesc pericolul unei invazii directe. Aceste vulnerabilități creează instabilitate internă și o fac vulnerabilă la influențe externe negative.

Geopolitica tensionată:

• Vecinătatea cu o Rusie asertivă: Războiul din Ucraina a evidențiat vulnerabilitatea strategică a Moldovei. Prezența trupelor ruse în Transnistria și dependența energetică de Moscova creează presiuni geopolitice semnificative.
• Conflictul înghețat din Transnistria: Regiunea separatistă din stânga Nistrului rămâne o sursă de tensiune. Instabilitatea din Transnistria ar putea escalada ușor într-un conflict mai larg, cu implicații regionale.

 

Securitate internă:

• Amenințări hibride: Dezinformarea, propaganda și atacurile cibernetice sunt folosite pentru a influența opinia publică, a submina instituțiile democratice și a crea polarizare socială. Acestea pot fi utilizate pentru a destabiliza țara și a o face vulnerabilă la influențe externe.
• Securitate energetică: Moldova depinde în mare parte de importurile de energie din Rusia, ceea ce o expune la șantaj energetic și fluctuațiilor de preț.
• Criminalitatea organizată și corupția: Corupția endemică slăbește statul de drept și creează breșe pentru infiltrarea criminalității organizate. Acestea erodează încrederea publică în instituții și pot afecta dezvoltarea economică.

 Economia vulnerabilă:

• Dependența de remitențe: O pondere semnificativă a Produsului Intern Brut (PIB) al Moldovei provine din remitențele moldovenilor care muncesc în străinătate. Orice criză economică globală sau regională poate afecta drastic aceste fluxuri financiare și destabiliza economia Moldovei.
• Piață internă mică: Economia Moldovei se bazează în mare parte pe exporturi, făcându-le vulnerabilă la fluctuațiile pieței internaționale.

 Societate fragmentată:

• Polarizare politică: Discursul politic polarizat și diviziunile profunde din societate slăbesc coeziunea națională și pot fi exploatate de actori externi pentru a destabiliza țara.
• Vulnerabilitate socială: Sărăcia, inegalitatea și lipsa oportunităților economice pot genera nemulțumiri sociale și crește riscul populismului și extremismului.

 Aceste vulnerabilități creează provocări majore pentru Republica Moldova. Pentru a-și asigura securitatea și stabilitatea, țara trebuie să abordeze aceste vulnerabilități prin consolidarea instituțiilor democratice, promovarea creșterii economice sustenabile, reducerea corupției și sporirea rezilienței la amenințările hibride.

 

Dincolo de militarism: Adevărata pregătire pentru pace 

Afirmația "Dacă vrei pace, pregătește-te de război" nu trebuie interpretată ca o pledoarie pentru militarism pur. Pregătirea pentru pace este un concept complex care depășește simpla acumulare de forță militară. O abordare holistică, care include o serie de măsuri interconectate, este esențială pentru a construi o pace durabilă.

 1. Diplomația activă:

Diplomația este piatra de temelie a unei păci durabile. Dialogul constant, negocierile sincere și eforturile de mediere a conflictelor sunt esențiale pentru a rezolva tensiunile și a preveni escaladarea violenței. Implementarea eficientă a diplomației necesită:

• Canale de comunicare deschise: Menținerea unui dialog constant între state, chiar și în perioade de tensiune, este crucială pentru a preveni misunderstandings and misinterpretations.
• Negocieri de bună-credință: Ambele părți implicate în conflict trebuie să fie dispuse să facă compromisuri și să caute soluții reciproc avantajoase.
• Mediere imparțială: Un mediator neutru poate facilita negocierile și poate ajuta la găsirea unui teren comun. 

2. Cooperarea internațională:

Colaborarea între state este esențială pentru a adresa provocările globale care pot duce la conflicte. Cooperarea în domenii precum securitatea, economia și dezvoltarea durabilă poate contribui la construirea încrederii și la reducerea riscului de război.

Exemple concrete:

• Organizații internaționale: Participarea activă la organizații precum ONU, NATO și OSCE oferă un cadru pentru cooperare și coordonare în domeniul securității.
• Tratate și acorduri: Acordurile internaționale care reglementează proliferarea armelor, controlul armamentelor și soluționarea conflictelor pot contribui la menținerea păcii.
• Proiecte de dezvoltare comune: Implementarea proiectelor de dezvoltare economică și socială în regiuni instabile poate contribui la reducerea tensiunilor și la promovarea stabilității.

 

3. Dezvoltarea unei culturi a păcii:

Educarea populației cu privire la importanța păcii și la metodele de prevenire a conflictelor este esențială pentru a construi o societate mai rezistentă la violență.

 Măsuri concrete:

• Educație pentru pace: Introducerea programelor de educație pentru pace în școli și universități poate ajuta la promovarea toleranței, a nonviolenței și a rezolvării pașnice a conflictelor.
• Campanii de sensibilizare: Campanii media care promovează valorile păcii și respectul pentru diversitate pot contribui la schimbarea atitudinilor și la combaterea discursului de ură.
• Dialog intercultural: Promovarea dialogului intercultural și a schimburilor de experiență între diferite grupuri etnice și religioase poate contribui la reducerea prejudecăților și la construirea încrederii.

 4. Consolidarea democrației și a statului de drept:

Instituțiile democratice puternice și statul de drept sunt esențiale pentru a preveni apariția conflictelor interne.

Măsuri specifice:

• Respectarea drepturilor omului: Asigurarea respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale pentru toți cetățenii poate contribui la reducerea tensiunilor sociale.
• Combaterea corupției: Corupția poate submina încrederea în instituții și poate duce la instabilitate politică. Combaterea corupției este esențială pentru a consolida statul de drept.
• Reforme democratice: Consolidarea democrației prin alegeri libere și corecte, o justiție independentă și o societate civilă activă poate contribui la prevenirea apariției dictaturilor și a conflictelor interne.

 Pregătirea pentru pace nu se rezumă la pregătirea pentru război. O abordare holistică care pune accent pe diplomație, cooperare internațională, educație pentru pace și consolidarea democrației este esențială pentru a construi o pace durabilă. 

 

 Concluzii generale 

Lumea contemporană este marcată de o instabilitate crescândă, iar afirmația lui Vegetius, "Dacă vrei pace, pregătește-te de război", revine în actualitate. Conceptul de "pregătire pentru pace" depășește simpla acumulare de forțe militare.

Pentru a menține pacea într-un context geopolitic tensionat, este necesară o abordare multidimensională:

• Securitate colectivă: Statelor le revine sarcina de a dezvolta forțe armate credibile, de a-și consolida alianțele strategice și de a participa la organizații de securitate.
• Diplomație activă: Soluționarea pașnică a conflictelor și dialogul constant sunt esențiale pentru prevenirea escaladării.
• Reziliență societală: Educarea populației cu privire la amenințările hibride și dezvoltarea unei culturi a securității sunt vitale pentru o societate rezistentă.

Menținerea păcii este o responsabilitate colectivă. Cooperarea internațională, dialogul diplomatic și promovarea încrederii reciproce sunt elemente cheie în asigurarea unui viitor stabil și sigur pentru toți.

Autor: Iurii Moisei ©