Acest dialog ar fi putut fi desfășurat în una din zile... În sala de clasă a prestigioasei Academii Militare a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun”, căpitanul Ion Dumitrescu, comandantul plutonului, pregătea o lecție de educație civică pentru tinerii militari ai Companiei 2 de învățământ. Atmosfera era palpabilă, fiecare privire fiind ancorată în cuvintele poetice expuse pe tabla neagră.
Căpitanul I. Dumitrescu: „Băieți, astăzi avem o lecție importantă despre identitatea noastră națională și istoria neamului nostru. Vă rog să luați loc. Astăzi, vom explora mesajul puternic al acestei poezii, ,,Suntem urmași de geți.”
În mod natural, întrebări curioase își făceau loc printre gândurile studenților, iar Andrei Potcoavă, un tânăr înalt și robust, a fost primul să le vocalizeze.
Andrei: „Cu permisiunea dumneavoastră, domnule căpitan, de ce tocmai acum vorbim despre identitatea noastră națională?”
Căpitanul I. Dumitrescu: „Excelentă întrebare, Andrei. Este important să înțelegem cine suntem pentru a ne ghida acțiunile și deciziile. Să începem cu prima strofă.”
"Suntem urmași de geți - trăim nemuritori,
Părinții ne-au crescut în limba românească.
Cei mai viteji și drepți ai Daciei feciori."
Elena Barbu,u o tânără studentă din anul I, cu ochi plini de determinare, și-a ridicat mâna, evidențiind dorința de a înțelege responsabilitatea care vine odată cu această identitate nobilă.
Elena: „Înseamnă că avem o moștenire nobilă și o responsabilitate față de această țară, nu-i așa?”
Căpitanul I. Dumitrescu: „Corect, Elena. Trebuie să fim conștienți de moștenirea noastră și să fim mândri de ea. Însă, să nu uităm că suntem și creștini.”
Discuția se îndrepta către mesajul mai profund al poeziei, evidențiindu-se conexiunea dintre valorile militare și spiritul național. Ion Olaru a intervenit cu o întrebare pertinentă.
Ion: „Dar de ce vorbim despre război și sabie, dacă suntem creștini?”
Căpitanul I. Dumitrescu: „O observație pertinentă, Ion. Versurile următoare ne arată că, deși suntem creștini, libertatea și apărarea țării noastre pot să devină esențiale în momente critice.”
Cu fiecare explicație, căpitanul le vorbea studenților despre importanța păcii și a responsabilității de a proteja țara. Ședința s-a încheiat cu aplauze, iar studenții au părăsit sala cu o mai mare înțelegere a identității lor naționale și a rolului lor în cadrul Forțelor Armate.
Pe măsură ce se desfășura ședința de educație civică, soldații începeau să discute între ei despre modul în care aceste învățături se reflectau în propriile lor vieți militare și în angajamentul lor față de țară. Conversațiile aprinse făceau parte din procesul de asimilare a valorilor și a mesajului profund al poeziei.
Studenții Andrei, Elena și Ion își continuau dialogul în timp ce se îndreptau către cantină.
Andrei: „Când am fost plecat într-o misiune de patrulare, am realizat cât de important este să păstrăm hotarul țării. E ca și cum am fi continuat lupta strămoșilor noștri.”
Elena: „Așa este, Andrei. Noi suntem ,,viteji și drepti ai Daciei feciori,” iar asta înseamnă să fim dedicați apărării țării noastre, indiferent de contextul istoric sau de provocări.”
Ion: „Îmi amintesc când am fost într-un exercițiu de antrenament și ne-am susținut reciproc în echipă. A fost ca și cum am fi fost un exemplu de unitate, așa cum cere poezia.”
Discuția s-a extins în cantină, alăturându-li-se și alți studenți Maria și Alex adăugau perspective noi.
Maria: „Poate că versurile poeziei ne amintesc și că trebuie să fim iubiți și respectați de toți. În felul acesta, ne întărim relațiile cu colegii noștri și ne dezvoltăm camaraderia.”
Alex: „Și să nu uităm să avem grijă de țara noastră, să o păzim și să contribuim la creșterea ei. Fiecare dintre noi are un rol în această poveste lungă și gloriosă a neamului nostru.”
Observând discuțiile pasionate, căpitanul I. Dumitrescu li s-a alăturat. Căpitanul I. Dumitrescu: „Băieți și fete, este impresionant să vă văd discutând atât de pasionat despre valorile exprimate în poezie. Aceste principii nu sunt doar cuvinte, ci ghiduri pentru acțiunea voastră zilnică.”
Elena: „Mulțumim, domnule căpitan. Ne simțim mândri să facem parte din această tradiție și să contribuim la continuarea ei.”
Următoarele săptămâni au fost marcate de eforturile studenților de a trăi în conformitate cu învățăturile primite, aplicând principiile în misiunile lor și în relațiile cu camarazii lor. Astfel, povestea acestor tineri urmași de geți s-a împletit cu firul istoriei naționale, iar Academia Militară a Forțelor Armate „Alexandru cel Bun” a rămas un loc în care educația civică și spiritul militar se întrepătrund în mod armonios.
Autor: Iurii Moisei ©
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu