,,Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte” sau găsirea echilibrului între datoria militară și învățăturile creștine

 Sfânta Evanghelie după Matei/ Capitolul 5 

38.   Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".

39.   Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

     Cum de explicat textul de mai sus în situația reală a activității armatei și obligațiunile serviciului militar, inclusiv faptul că militarii utilizează armele, depun jurământul militar, etc. Astfel sunt contradicții dintre cerințele regulamentelor militare și cerințele din predica de pe munte a lui Iisus. Pot fi militarii adevărați creștini?   

Principiul "ochi pentru ochi"

 Principiul "ochi pentru ochi și dinte pentru dinte" a fost o parte centrală a codului legal evreiesc antic, exprimat în Exod 21:24. Acest principiu a subliniat ideea de justiție retributivă, unde pedeapsa ar trebui să se potrivească cu crima. Cu toate acestea, învățăturile lui Iisus Hristos, așa cum sunt prezentate în Noul Testament, oferă o perspectivă distinctă asupra naturii justiției și a răspunsului la rău. Această perspectivă pune adesea soldatul modern într-o poziție dificilă, navigând între datoria sa de a-și îndeplini sarcinile militare și învățăturile creștine de a ierta și a iubi dușmanii.

Principiul "ochi pentru ochi" a jucat un rol important în menținerea ordinii și a justiției în societățile antice. Era menit să descurajeze răzbunarea necontrolată și să asigure un grad de proporționalitate în pedepsire. Cu toate acestea, acest principiu are limitări semnificative în contextul modern. Războiul modern este adesea complex și imprevizibil, iar aplicarea strictă a principiului "ochi pentru ochi" ar putea duce la cicluri nesfârșite de violență și represalii.

 

Învățăturile creștine

    În Sfânta Evanghelie după Matei, capitolul 5, versetele 38-39, Iisus Hristos vorbește despre importanța iubirii și a iertării. El condamnă răzbunarea și violența, învățând că creștinii ar trebui să răspundă binelui cu bine, chiar și atunci când sunt tratați nedrept.

Învățăturile lui Iisus Hristos pun accent pe iubire, iertare și compasiune, chiar și față de dușmani. El a îndemnat la întoarcerea celeilalte obraz și la evitarea violenței. Aceste învățături pot părea a fi în conflict direct cu datoria soldatului de a folosi forța armată pentru a-și apăra țara și cetățenii.

 Aceste cuvinte ale lui Iisus pot părea contradictorii cu realitatea activității armatei, care implică, adesea, utilizarea forței pentru a-i proteja pe cei nevinovați de cei care le amenință siguranța. Cum pot fi militarii adevărați creștini dacă trebuie să se lupte și să omoare?

        Pentru a înțelege mai bine aceste versete, este important să le analizăm în contextul lor istoric. În timpul lui Iisus, legea mozaică reglementa relațiile dintre oameni, stabilind principiul "ochi pentru ochi și dinte pentru dinte". Acest principiu se baza pe ideea că răzbunarea era o modalitate de a restabili dreptatea și de a preveni violența.

Iisus a venit să reformeze această lege, învățând că răzbunarea nu este niciodată o soluție. El a arătat că dragostea și iertarea sunt singurele modalități de a vindeca răul și de a crea o lume mai bună.

        Iisus nu neagă existența răului în lume. El știe că există oameni care ne vor face rău. Cu toate acestea, El ne învață să nu răspundem răului cu rău. A răspunde răului cu rău este o spirală descendente de violență și răzbunare. Ea duce la mai mult rău, nu la mai puțin.

        Iisus ne învață să răspundem răului cu dragoste și iertare. Aceasta este singura modalitate de a rupe această spirală și de a crea o lume mai bună.

        În versetul 39, Iisus spune: "iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt".

        Această poruncă poate părea absurdă. De ce să întoarcem celălalt obraz dacă suntem loviți?

        Iisus nu ne cere să fim naivi sau să ne lăsăm exploatați. El ne cere să ne arătăm dragostea și iertarea, chiar și atunci când suntem tratați nedrept.

A întoarce celălalt obraz este un act de sfidare a răului. Este un mod de a spune că nu suntem de acord cu violența și că nu vom răspunde la ea cu aceeași monedă.

Este important de reținut că aceste versete nu sunt o justificare pentru pasivitate sau pentru renunțarea la autoapărare. 

Ele sunt o chemare la iubire și iertare, chiar și în fața răului.

        Armata Națională are un rol important în protejarea țării și a cetățenilor ei. Militarii sunt adesea nevoiți să folosească forța pentru a-și îndeplini sarcinile. Cu toate acestea, ei pot fi totuși adevărați creștini dacă acționează din dragoste și iertare.   Pentru a explora această contradicție, este important să analizăm contextul și să încercăm să găsim o înțelegere echilibrată.

       ,,Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”:

Această regulă, prezentă în Vechiul Testament, a fost o limitare a răzbunării excesive. Totuși, Iisus aduce o învățătură superioară, chemând la o renunțare la dorința de răzbunare și la practicarea iubirii față de dușmani.

         "Nu vă împotriviţi celui rău":

 Aici, Iisus pare să vorbească împotriva rezistenței violente. Acest principiu poate fi interpretat în sensul non-resistenței și non-violenței. Cu toate acestea, în cadrul activității militare, este posibil ca militarii să fie implicați în situații în care forța și violența sunt necesare pentru a proteja viața și securitatea națională. Într-un context militar, aceasta poate fi interpretată ca o chemare la discernământ în folosirea forței, promovând soluții pașnice acolo unde este posibil.

         "Iar cui te lovește peste obrazul drept, întoarce-i și pe celălalt" :

 Această afirmație ar putea fi interpretată ca o chemare la toleranță și la rezistența la provocări fără a răspunde cu violență. Acest verset pare să promoveze răbdarea și rezistența la rău, renunțând la retalieri violente. Într-un context militar, aceasta poate părea dificil de pus în practică, deoarece pregătirea militară se concentrează adesea pe reacții rapide și eficiente pentru a contracara amenințările. Astfel în cadrul armatei, poate fi dificil de pus în practică în situații de conflict, dar poate servi ca un apel la gestionarea cu înțelepciune a agresiunilor.

     Găsirea echilibrului

Soldatul creștin se confruntă cu o provocare dificilă de a reconcilia datoria sa militară cu învățăturile credinței sale. Nu există un răspuns simplu la această dilemă. Unii soldați pot găsi echilibrul concentrându-se pe aspectele defensive ale războiului, folosind forța doar ca ultimă soluție și căutând mereu oportunități de a dezescalada conflictele. Alții se pot concentra pe ideea de "război just", unde violența este justificată doar în anumite circumstanțe specifice, cum ar fi apărarea împotriva agresiunii nedrepte. Au fost cazuri când militarii creștini nu trăgeau cu arma împotriva dușmanului din considerente religioase.

În activitatea militară, suntem adesea confruntați cu provocări etice și morale, iar uneori, acestea pot părea în contradicție cu învățăturile spirituale. Un astfel de exemplu este găsit în Matei 5:38-39, unde Iisus vorbește despre non-resistență și răbdare față de rău.

        Este important să înțelegem că contextul Bibliei și al vieții militare pot fi diferite, iar interpretarea acestor învățături într-un mod practic poate necesita discernământ. Astfel, nu ar trebui să vedem aceste învățături ca reguli rigide, ci mai degrabă ca principii care pot ghida atitudinea noastră.

        În lumina acestor învățături, putem aborda conflictele cu o perspectivă care încurajează dialogul și soluțiile pașnice ori de câte ori este posibil. De asemenea, putem să ne amintim că folosirea forței trebuie să fie proporțională și justificată, având mereu în vedere responsabilitatea noastră față de viețile oamenilor și față de valorile noastre creștine.

   Sfaturi pentru militari

    Iată câteva sfaturi pentru militarii care doresc să aplice învățăturile lui Iisus în viața lor:

1.    Gândiți-vă la consecințele acțiunilor dumneavoastră. Înainte de a lua o decizie, gândiți-vă la modul în care acțiunea dumneavoastră ar putea afecta pe alții. 

 2.    Fiți gata să iertați. Chiar dacă cineva v-a făcut rău, încercați să-l iertați. Iertarea nu înseamnă că trebuie să uitați ce s-a întâmplat, ci că renunțați la ura și la dorința de răzbunare.

3.    Păstrați-vă calmul. Este mai ușor să acționați din dragoste și iertare atunci când sunteți calmi. Dacă vă simțiți furioși sau frustrați, luați o pauză înainte de a lua o decizie.

        Aceste sfaturi vă pot ajuta să fiți militari adevărați creștini, chiar și atunci când trebuie să folosiți forța.

 Concluzie

   În concluzie, putem fi militari dedicați, protejând securitatea țării noastre, în timp ce menținem valorile noastre creștine.

Nu există o soluție ușoară la problema găsirii echilibrului între datoria militară și învățăturile creștine. Soldatul creștin trebuie să navigheze cu grijă în această dilemă complexă, luând în considerare cu atenție toate factorii implicați și luând decizii bazate pe principii morale solide. Este important să se recunoască faptul că nu toți soldații vor ajunge la aceleași concluzii, iar diversitatea de perspective este esențială pentru o discuție semnificativă și constructivă a acestei probleme. Găsirea echilibrului între datoria militară și învățăturile spirituale ne va ghida să acționăm cu discernământ și responsabilitate în orice situație.

Autor: Iurii Moisei ©