Perpetuarea serviciului militar ireproșabil în Armata Naționala

Comandanții trebuie să educe în permanență subordonații, menținându-le dispoziția morală și psihologică pentru a apăra Patria, cultivând sentimentul de mândrie și responsabilitate pentru apartenența la Forțele Armate ale Republicii Moldova. Comandanții trebuie să ofere un exemplu personal de educație și atitudine sârguincioasă față de serviciu. Importanța influenței pozitive a comandantului crește atunci când subordonații observă coerența între vorbe și fapte.

Pentru a facilita educația civică a militarilor pentru comandanți au fost elaborate Recomandările instructiv-metodice privind perpetuarea serviciului militar ireproșabil în Armata Naționala.

RECOMANDĂRILE INSTRUCTIV-METODICE

privind perpetuarea serviciului militar

ireproșabil în Armata Naționala

 

1.     Noțiuni generale

Deci, ideea este că apărarea Patriei este un drept și o datorie importantă pe care fiecare cetățean o are. Atunci când vorbim despre apărarea Patriei, ne referim la faptul că fiecare persoană are responsabilitatea de a contribui și de a servi țara într-un mod special. Militarii, în mod particular, au o datorie sfântă să slujească cu devotament poporul și să apere Republica Moldova.

 Astfel, atunci când cineva decide să devină militar, aceasta înseamnă că ei sunt obligați să-și dedice timpul și eforturile pentru a proteja suveranitatea, independența și teritoriul Republicii Moldova. Ei sunt chemați să ofere sacrificii personale pentru a asigura securitatea țării lor. În același timp, ei trebuie să prețuiască și să aprecieze onoarea și gloria pe care le aduc poporului și unității militare.

Deci, ideea principală este că Republica Moldova are o Strategie de securitate națională, adică un plan care se concentrează pe asigurarea siguranței țării noastre. În cadrul acestui plan, unul dintre obiectivele importante este să reformăm Forțele Armate, adică oamenii și resursele care ne protejează.

Pentru a realiza acest obiectiv, se acordă o atenție deosebită promovării și înțelegerii Forțelor Armate în rândul societății. Asta înseamnă că vor să facă ca oamenii să înțeleagă și să aprecieze rolul și importanța Forțelor Armate. Cum vor face asta? Prin intensificarea educației militar-patriotice, adică prin furnizarea de informații și lecții care să dezvolte în oameni un simț de dragoste și responsabilitate față de țară.

Conform Regulamentului serviciului interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova toți militarii sunt obligaţi să servească în permanenţă drept exemplu de înaltă cultură, modestie şi cumpătare, să păstreze cu sfinţenie onoarea militară, să-şi apere demnitatea şi să stimeze demnitatea celorlalţi. Militarii trebuie să se ţină cont de faptul că, după comportamentul lor, se judecă nu numai despre ei, dar şi despre onoarea unității militare, Armatei Naționale și Forţelor Armate în ansamblu.

Un rol deosebit în educația militarilor îl au comandanții, în acest sens o are exemplul comandantului, conduita lui, atitudinea faţă de subordonat, concepţia, calităţile profesionale, autoritatea. Comandanții unităţii militare au obligaţia să promoveze şi să susţină în colectivele militare spiritul patriotic şi democratic. Comandanții au obligația să educe în permanenţă subordonaţii menținând dispoziţia morală şi psihologică de a apăra Patria, sentimentul de mândrie şi simţul răspunderii pentru apartenenţa la Forţele Armate ale Republicii Moldova, să le dezvolte calităţile necesare pentru îndeplinirea datoriei militare, curajul, stăpânirea de sine, ingeniozitatea, vigilenţa, sentimentul camaraderiei ostăşeşti şi simţul întrajutorării, să ofere personal exemplul de educaţie, de atitudine sârguincioasă faţă de serviciu. Comandantul (şeful) trebuie să le servească subordonaților permanent drept exemplu de respectare cu stricteţe a Constituţiei, a altor legi, a Jurământului militar, a regulamentelor şi ordinelor (dispoziţiilor) militare, să servească drept exemplu de puritate morală, onestitate, modestie şi echitate. Forţa înrâuririi pozitive a comandantului va spori în cazul când subordonații se vor convinge – între cuvântul şi fapta șefului lor nu există divergenţă. Acelaşi lucru se referă şi la veterani sau persoane distinse: ei reprezintă cel mai viu exemplu pentru militar. De aici necesitatea conştientizării de către comandanți a responsabilităţii enorme pentru educaţia subordonaților.

Dintre toți militarii unității militare un respect deosebit îl au militarii decorați cu distincții de stat. Implicarea militarilor care au fost decorați cu distincții de stat în procesul educativ al efectivului este foarte util, deoarece experienţa de viaţă şi de serviciu militar, faptele de curaj manifestate pe câmpul de luptă de către veteranii de război, vor fi cel mai elocvent exemplu pentru tineretul nostru. Armata Națională se mândrește cu militarii care a fost decorați cu distincții de stat ale Republicii Moldova, ca Ordinul ,,Republicii”, Ordinul ,,Ştefan cel Mare”, Ordinul ,,Credinţă Patriei” precum și medaliile: ,,Meritul Militar”, ,,Pentru Vitejie” și „Crucea Misiunilor Internaţionale”. Persoana fizică decorată cu ordin poartă titlul de cavaler al ordinului respectiv și este în drept să folosească simbolurile acestor decoraţii ca element al ştampilei personale, al cărţilor de vizită. Printre ofiţerii și sergenții Armatei Naţionale care au o prezenţă profesională exemplară în cadrul domeniul militar profesional fac parte dintre cei mai demni eroi ai neamului, contribuind în permanenţă la gloria militară a Republicii Moldova.

Militarii sunt cetățenii Republicii Moldova și formarea și dezvoltarea lor ca personalitate la în cadrul serviciului militar, la fel este orientată spre Idealul educațional cu anumite specificări profesioniste și moral-psihologice.

Conform art.6 al Codului Educației, Idealul educaţional constă în:

a)       formarea personalităţii cu spirit de iniţiativă;

b)       capabile de autodezvoltare;

c)       care posedă un sistem de cunoştinţe şi competenţe necesare pentru angajare pe piaţa muncii;

d)       care posedă independenţă de opinie şi acţiune;

e)       fiind deschisă pentru dialog intercultural în contextul valorilor naţionale şi universale asumate.

Idealul educațional constituie expresia cea mai generala a finalităților educației, conține și exprima un proiect al devenirii umane, el este ,,Steaua Polara” după care se orientează ansamblul proceselor și totalitatea acțiunilor educatorilor și educaților din interiorul unui sistem educațional.

 2.   Principalele sarcini ale educației civice și militar-patriotice a militarilor Armatei Naționale și tineretului premilitar

Principalele sarcini ale educației militarilor Armatei Naționale și a tineretului premilitar și sunt bazate pe cerințele Idealul educaţional cu specificări concrete:

 1)  Formarea la cetăţenii Republicii Moldova a valorilor patriotice şi conștiinței patriotice;

·         Organizarea de evenimente educaționale și ceremonii care evidențiază istoria și valorile naționale.

·         Integrarea în programele școlare a materiilor care promovează identitatea și spiritul patriotic.

 2)  Formarea devotamentului faţă de tradiţiile militare ale Armatei Naţionale moderne prezente dar şi cele trecute, istorice;

·         Organizarea sesiunilor de instruire și prelegeri despre istoria militară a țării.

·         Participarea la parade, exerciții militare și evenimente care celebrează tradițiile militare

 3)  Formarea în rândul tineretului a atitudinii conştiente de îndeplinire a datoriei constituționale, de a apăra libertatea și independența ţării, asigurarea suveranităţii, securităţii şi integrităţii ei;

·         Implementarea în programele școlare a educației civice și militare.

·         Promovarea valorilor fundamentale ale democrației și a responsabilității individuale

 4) Respingerea activă a antipatriotismului, manipulării de informații, promovării culturii de masă care se bazează pe cultul violenței, denaturării și falsificării istoriei naţionale cu clişee false;

·         Dezvoltarea unor programe de educație media pentru a învăța tinerii să analizeze și să evalueze corect informațiile.

·         Organizarea de dezbateri și evenimente care să contracareze discursurile antipatriotice.

 5)   Formarea toleranței rasiale, etnice și religioase, dezvoltarea relațiilor prietenești între grupurile etnice conlocuitoare;

·         Implementarea în școli a programei de educație interculturală.

·         Organizarea de evenimente care să promoveze diversitatea și dialogul interetnic.

 

6)   Insuflarea unui sentiment de mândrie, un respect profund faţă de simbolurile de stat și cele militare – stemă, drapelul, imn al Republicii Moldova.

·         Ceremonii de înălțare a drapelului național și predare a simbolurilor militare.

·         Programe de educație civică care să evidențieze importanța simbolurilor naționale.

 7)   Dezvoltarea a înaltei responsabilităţi civice şi unei discipline militare stricte.

·         Implementarea unor programe de dezvoltare a disciplinei și responsabilității în școli și instituții militare.

·         Exerciții și simulări care să pregătească tinerii pentru situații de criză și responsabilități civice.

 8)   Formarea și dezvoltarea bunei pregătiri morale şi psihologice pentru apărarea Patriei;

·         Sesiuni de consiliere și asistență psihologică pentru tineri.

·         Includerea în programele educaționale a subiectelor legate de dezvoltarea personală și morală.

3.     Principalele tradițiile militare ale Armatei Naţionale

O importanță deosebită pentru educația militarilor Armatei Naționale și a tineretului premilitar o au tradiţiile militare. Tradiţiile militare s-au creat pe parcursul istoriei noastre naţionale în perioada de lupte de apărare a poporului, statului din antichitate până în perioada contemporană, a modului nostru de viaţă, a limbii şi culturii naţionale. Persoanele distinse vor explica militarilor respectarea acestor tradiţii orientând lucrul educativ în cursul firesc. Care sunt aceste tradiții statornicite în istoria noastră militară:

 1. Curaj și eroism

În primul rând, trebuie să înțelegem că aceste tradiții sunt fundamentale în context militar. Curajul și eroismul sunt valorile de bază. Ei trebuie să fie însușite și manifestate în situații dificile și periculoase.

Curajul și eroismul reprezintă două virtuți fundamentale, cu o semnificație deosebită în contextul militar. Aceste valori sunt esențiale pentru formarea și dezvoltarea unui cadru coerent și dedicat în cadrul armatei sau a altor instituții similare. Înainte de toate, este crucial să înțelegem că aceste tradiții nu sunt doar concepte abstracte, ci principii care trebuie însușite și aplicate în practică în fața provocărilor și pericolelor.

Curajul reprezintă capacitatea de a-ți depăși fricile și incertitudinile în situații tensionate sau amenințătoare. Este acea forță interioară care te împinge să acționezi în ciuda riscurilor iminente. În context militar, curajul este adesea pus la încercare în misiuni critice, unde fiecare decizie poate avea consecințe semnificative. Indiferent de natura pericolului, un individ curajos este pregătit să-și asume responsabilitatea și să acționeze în interesul comun.

Eroismul, la rândul său, se leagă strâns de curaj, dar merge dincolo de simpla înfruntare a fricii. Eroii sunt cei care acționează în beneficiul altora, punând interesele colective mai presus de cele personale. Fie că este vorba despre salvarea camarazilor în timpul unei misiuni dificile sau despre protejarea valorilor și libertăților unei națiuni, eroismul se manifestă în acte de altruism și sacrificiu. Eroii devin modele de inspirație pentru ceilalți, subliniind importanța dedicării față de un scop mai înalt.

Pentru a asigura succesul în astfel de medii solicitante, instruirea militară acordă o atenție deosebită dezvoltării curajului și eroismului în rândul personalului. Aceasta implică nu doar dobândirea abilităților tehnice și tactice, ci și cultivarea unei mentalități care să facă față presiunii și să răspundă cu hotărâre în momente critice. De asemenea, liderii militari joacă un rol crucial în modelarea acestor valori, oferind exemplu și îndrumare pentru membrii echipei.

În concluzie, curajul și eroismul sunt ancorate în tradițiile militare și reprezintă pietre de temelie în construirea unei forțe armate puternice și coezive. Aceste valori nu doar definesc caracterul individului, ci și contribuie la succesul și integritatea unei organizații în fața provocărilor complexe și periculoase ale lumii moderne.

2. Devotamentul față de Jurământul militar și Drapelul de luptă

Militarii trebuie să-și respecte jurământul militar și să fie devotați Drapelului de luptă. Acesta este un angajament sacru și trebuie să fie respectat cu sfințenie.

Devotamentul față de Jurământul militar și Drapelul de luptă reprezintă piloni fundamentali în viața și responsabilitățile militare. Militarii, prin însăși natura angajamentului lor, sunt chemați să-și consacre viața pentru apărarea valorilor și principiilor fundamentale ale societății. Jurământul militar reprezintă nu doar un simplu act formal, ci un pact solemn, un angajament solemn asumat în fața națiunii și a camarazilor de arme.

Respectarea jurământului militar nu este doar un act de conformitate cu regulile și normele militare, ci o expresie autentică a devotamentului față de datorie, onoare și țară. Prin jurământ, militarii promit să-și pună în slujba națiunii întreaga lor forță, inteligență și curaj. Ei promit să apere libertățile și valorile pe care societatea le consideră sacre și fundamentale.

Drapelul de luptă este simbolul vizibil al acestei devotări. Cu culorile sale și emblemele, Drapelul reprezintă unitatea națiunii și curajul militarilor care îl apără. Fiecare pliu al Drapelului este o amintire vie a sacrificiilor făcute de cei care au venit înaintea noastră pentru a asigura libertatea și securitatea noastră. Drapelul de luptă devine o prezență solemnă și inspiratoare, amintindu-ne de responsabilitățile noastre față de țară și de idealurile pentru care ne-am angajat.

Devotamentul față de Drapel și Jurământul militar transcend simpla îndeplinire a sarcinilor militare. Acestea reprezintă o chemare la caracter și integritate, la loialitate și disciplină. Militarii sunt aduși în fața unor decizii dificile și pericole iminente, iar devotamentul față de jurământ și Drapel îi ghidează în aceste momente critice.

Într-o lume în continuă schimbare, unde provocările pot apărea sub diverse forme, devotamentul față de Jurământul militar și Drapelul de luptă rămâne constant, oferind un fundament stabil pentru misiunea militară. Într-un astfel de context, militarii devin nu doar apărători ai teritoriului, ci și păstrători ai valorilor și demnității naționale.

În concluzie, devotamentul față de Jurământul militar și Drapelul de luptă nu este doar o obligație formală, ci o expresie autentică a angajamentului față de apărarea națiunii și a valorilor ei fundamentale. Este un sentiment profund înrădăcinat în spiritul militarilor, care îi ghidează în slujba lor și îi leagă în mod inalienabil de istoria și viitorul națiunii pe care jurăm să o apărăm.

 3. Autosacrificiu în luptă de dragul victoriei

Oricâte obstacole ar apărea, militarii trebuie să fie pregătiți să-și sacrifice propriile interese și chiar viețile pentru atingerea scopului suprem: victoria.

Autosacrificiul în contextul luptei pentru victorie reprezintă un principiu fundamental în activitatea militară, impunând militarilor o devotare profundă față de cauza comună. Indiferent de complexitatea obstacolelor întâlnite, aceștia sunt chemați să depună eforturi excepționale și să-și subordoneze interesele personale în favoarea triumfului colectiv.

Militarii sunt educați să înțeleagă că drumul către victorie nu este întotdeauna pavat cu roze și că adversitățile pot implica riscuri semnificative. Autosacrificiul devine astfel o cerință imperativă într-un mediu unde succesul depinde adesea de curajul și angajamentul total al indivizilor. Este o pledoarie pentru jertfa de sine în numele unei cauze mai mari, o manifestare a spiritului altruist care transcende interesele individuale.

Această abordare impune o pregătire riguroasă, atât fizică, cât și mentală, pentru a face față provocărilor imprevizibile ale războiului. Este un angajament profund, în care fiecare militar acceptă responsabilitatea de a-și depăși limitele personale în slujba echipei și a obiectivului comun. Astfel, autosacrificiul devine un pilon al solidarității și coeziunii în rândurile armatei.

În esență, ideea de autosacrificiu în luptă de dragul victoriei reflectă o valoare supremă acordată triumfului asupra adversităților. Aceasta reprezintă nu doar un gest de eroism individual, ci și o contribuție vitală la succesul întregii unități militare. Într-un mod profund, această atitudine simbolizează devotamentul față de țară, camaraderie și un simț al datoriei care transcende interesele personale în favoarea binelui comun.

 4. Ajutorul reciproc și camaraderia ostășească

Solidaritatea și ajutorul reciproc între membrii unei unități sunt esențiale. Unii depind de ceilalți, iar legăturile strânse între camarazi sunt vitale pentru succesul colectiv.

Ajutorul reciproc și camaraderia ostășească reprezintă piloni fundamentali în cadrul unei unități militare, oferind o bază solidă pentru atingerea obiectivelor comune. Solidaritatea dintre membrii acestei comunități este esențială, construindu-se pe interdependența fiecărui individ față de ceilalți. Într-un mediu militar, unde colaborarea și coordonarea sunt decisive, legăturile strânse între camarazi devin adesea factorul distinctiv între succes și eșec.

Fiecare membru al unei unități militare își găsește locul într-o rețea complexă de sprijin reciproc. Fie că este vorba de antrenamente intense, misiuni periculoase sau situații de criză, încrederea reciprocă și solidaritatea devin elemente cheie în menținerea coeziunii și a moralului. Acest sentiment de încredere și unitate este adesea construit prin experiențe comune, prin depășirea provocărilor împreună și prin dezvoltarea unei relații puternice între membrii echipei.

Camaraderia ostășească nu este doar un concept abstract, ci se manifestă în acțiuni concrete de sprijin reciproc. Fie că este vorba de împărtășirea resurselor limitate în timpul unei operațiuni sau de susținerea morală în momentele dificile, membrii unei unități se bazează unii pe alții pentru a depăși obstacolele. În acest context, solidaritatea devine un instrument esențial pentru consolidarea forței colective și pentru atingerea performanțelor remarcabile.

Într-un mediu ostil, unde presiunea și incertitudinea pot fi copleșitoare, camaraderia devine adesea un factor stabilizator. Legăturile create între camarazi nu se opresc doar la aspectele profesionale, ci transcend și în sfera personală, transformând o unitate militară într-o comunitate strâns legată. Această coeziune și solidaritate contribuie la construirea unei echipe puternice, pregătite să facă față oricăror provocări și să obțină succesul în misiunile lor.

În concluzie, ajutorul reciproc și camaraderia ostășească reprezintă temelii solide în universul militar, asigurând nu doar supraviețuirea, ci și prosperitatea unei unități. Înălțându-se împreună în fața provocărilor, membrii unei echipe militare construiesc legături durabile și dezvoltă un spirit de echipă indispensabil pentru realizarea obiectivelor comune.

 5. Apărarea comandantului în luptă

Fiecare membru al unității are responsabilitatea de a-și apăra comandantul în timpul luptei. Aceasta nu înseamnă doar protejarea fizică, ci și respectul și încrederea în deciziile acestuia.

Apărarea comandantului în luptă reprezintă un principiu fundamental al coeziunii și eficacității unei unități militare. Fiecare membru al acestei echipe își asumă o responsabilitate vitală în ceea ce privește protejarea și sprijinirea comandantului în momentele de conflict și pericol. Această obligație nu se limitează doar la aspectele fizice ale protejării, ci transcende și în sfera respectului și încrederii în deciziile luate de către liderul lor.

Într-un mediu militar, unde ordinea și disciplina sunt cruciale pentru atingerea obiectivelor, membrii unei unități trebuie să fie profund conștienți de importanța apărării comandantului lor. Această conștientizare nu se manifestă doar în pregătirea tehnică și tactică, ci și în dezvoltarea unei legături strânse între membrii echipei și liderul lor. Comunicarea eficientă, înțelegerea clară a misiunii și a obiectivelor, precum și cultivarea unui climat de încredere reciprocă sunt elemente esențiale în asigurarea unei apărări eficiente a comandantului.

Protejarea fizică a comandantului înseamnă adesea expunerea la riscuri personale pentru a-i asigura siguranța în timpul operațiunilor. Această devotare la un scop comun și la binele colectiv subliniază solidaritatea și loialitatea membrilor unei unități. Însă, mai presus de aspectele concrete ale apărării, este crucială și susținerea morală acordată comandantului. Respectul pentru liderul lor și încrederea în deciziile acestuia contribuie la coeziunea echipei în momentele critice, consolidând astfel capacitatea de a acționa unitar și de a depăși provocările.

În concluzie, apărarea comandantului în luptă este o responsabilitate vitală pe care fiecare membru al unei unități militare o poartă asupra sa. Aceasta nu este doar o chestiune de protejare fizică, ci și o expresie a legăturii puternice dintre membrii echipei și liderul lor. Prin respect, încredere și devotament, această apărare se transformă într-o forță motrice esențială în atingerea succesului în cadrul misiunilor militare.

 6. Manifestarea disprețului pentru trădători

Trădarea este inacceptabilă. Militarii trebuie să manifeste un profund dispreț față de orice act de trădare și să își apere unitatea împotriva oricăror amenințări interne.

Manifestarea disprețului pentru trădători este esențială în contextul militar, unde loialitatea și încrederea reciprocă sunt fundamentale pentru funcționarea optimă a unei unități. Trădarea este privită ca o abatere gravă de la aceste principii, iar militarii sunt îndemnați să adopte o atitudine hotărâtă împotriva oricărui act de trădare.

În cadrul unei forțe armate, unde coeziunea și solidaritatea sunt vitale pentru atingerea obiectivelor comune, trădarea poate avea consecințe dezastruoase. Prin urmare, este imperativ ca militarii să nutrească un profund dispreț față de cei care aleg să trădeze încrederea și să pună în pericol securitatea echipei lor.

A manifesta dispreț pentru trădători nu înseamnă doar respingerea acțiunilor lor, ci și consolidarea spiritului de camaraderie și solidaritate în cadrul unității. Aceasta implică promovarea unei culturi în care membrii echipei se sprijină reciproc și se bazează pe încrederea neclintită în calitatea caracterului fiecărui militar.

Pentru a-și apăra unitatea împotriva oricăror amenințări interne, militarii trebuie să fie vigilenți și să coopereze strâns pentru a preveni și contracara posibile acte de trădare. Educația și formarea continuă în privința riscurilor asociate cu trădarea pot consolida această atitudine vigilentă și pot contribui la construirea unei forțe armate puternice și unite.

În final, manifestarea disprețului pentru trădători în rândul militarilor reprezintă nu doar o reacție la un comportament inacceptabil, ci și o măsură de autoprotecție pentru întreaga unitate. Prin consolidarea legăturilor de încredere și respingerea fermă a trădării, militarii contribuie la menținerea integrității și eficacității forței lor armate.

 7. Păstrarea Onoarei militare

Militarii trebuie să se comporte într-un mod care să reflecte demnitatea și onoarea forțelor armate.

Onoarea militară reprezintă un pilon fundamental în cadrul forțelor armate, constituind o comoară prețioasă ce impune standarde înalte de conduită și comportament. Militarii, ca gardieni ai acestei valori, au responsabilitatea de a se angaja în acțiuni și comportamente care să reflecte demnitatea și onoarea profesiei lor.

În fiecare moment, în orice context, militarii sunt chemați să acționeze cu integritate și respect față de valorile fundamentale ale profesiei militare. Disciplina, loialitatea și curajul devin astfel repere esențiale în păstrarea onoarei militare. Prin respectarea acestor principii, membrii forțelor armate contribuie la întărirea credibilității și reputației instituției militare în ochii societății.

Un militar onorabil știe că onoarea nu este doar o caracteristică individuală, ci și o trăsătură colectivă a întregului corp militar. Colaborarea și camaraderia devin elemente cheie în menținerea unei atmosfere propice păstrării onoarei, unde încrederea reciprocă și solidaritatea între membrii echipei constituie baza unei forțe armate puternice și coezive.

În situații dificile sau periculoase, onoarea militară se manifestă în deciziile rapide și bine gândite, care au la bază principii etice și morale. Militarii sunt instruiți să acționeze cu discernământ și responsabilitate, având mereu în vedere impactul acțiunilor lor asupra misiunii, camarazilor și societății în ansamblu.

Păstrarea onoarei militare implică, de asemenea, asumarea responsabilității pentru greșeli și neîmpliniri, învățând din aceste experiențe pentru a evolua și a deveni mai buni. Autocorectarea și evitarea compromisurilor în ceea ce privește valorile de bază ale profesiei militare contribuie la menținerea integrității și onoarei individuale și colective.

Astfel, păstrarea onoarei militare este un angajament continuu, o pledoarie pentru demnitate și verticalitate în toate aspectele vieții militare. Militarii devin astfel nu doar apărători ai teritoriului, ci și paznici ai unei tradiții nobile, transmițând cu mândrie această făclie a onoarei generațiilor viitoare de apărători ai patriei.

 8. Darea onorurilor militare camarazilor căzuți în luptă

Cei căzuți în luptă merită onoare și respect. 

Darea onorurilor militare camarazilor căzuți în luptă reprezintă un moment solemn și profund, în care se subliniază importanța și recunoașterea sacrificiului adus de cei căzuți pe câmpul de luptă. Această ceremonie este în mod fundamental dedicată aducerii unui omagiu onorabil camarazilor dispăruți, care și-au dedicat viețile pentru apărarea valorilor și libertăților noastre.

Într-un gest de recunoștință și respect, darea onorurilor militare își propune să amintească lumii întregi despre devotamentul și curajul celor care au căzut în slujba țării. Ceremoniile dedicate acestui moment solemn sunt organizate cu o atenție deosebită la detalii, reflectând importanța pe care o acordăm memoriei și legăturii strânse dintre camarazi.

Fiecare pas al ceremoniei este plin de simbolism și semnificație. De la prezentarea drapelului național și sunetul solemn al fanfarelor, până la momentul în care se acordă onorurile funerare, fiecare gest este realizat cu o solemnitate care aduce omagiu celor căzuți. Astfel, se conturează un cadru în care memoria acestor eroi devine vie și perpetuă în inimile celor prezenți.

Această solemnitate nu numai că onorează trecutul eroic al camarazilor, dar și întărește spiritul de unitate și recunoștință în rândul celor care rămân să continue lupta pentru aceleași principii și valori. Prin ceremonia dării onorurilor militare, tradiția și amintirea devin un legat viu și inspirațional, îndemnând generațiile viitoare să își aducă aminte mereu de sacrificiul celor căzuți în luptă pentru o cauză mai mare.

9. Înaintarea fruntașilor la stimulări și distincții departamentale și de stat

Recunoașterea meritelor trebuie să fie corectă și echitabilă. Fiecare membru valoros al unității trebuie să fie înaintat la stimulări și distincții pentru a-și simți eforturile apreciate.

În cadrul promovării în ceea ce privește stimulările și distincțiile la nivel departamental și de stat, este esențial ca procesul de avansare a fruntașilor să fie fundamentat pe principii de corectitudine și echitate. Recunoașterea meritelor individuale trebuie să fie o reflectare fidelă a contribuțiilor aduse de fiecare membru valoros al unității.

Un aspect crucial al acestui proces este asigurarea că fiecare angajat care s-a remarcat prin eforturi deosebite și rezultate remarcabile să beneficieze de stimulări și distincții corespunzătoare. În acest sens, este necesară o evaluare atentă a performanțelor individuale, astfel încât avansarea să se desfășoare într-un mod transparent și imparțial.

Prin promovarea unei culturi organizaționale care recunoaște și apreciază contribuțiile fiecărui membru, se încurajează angajarea și dedicarea într-un mod care să sporească motivația și satisfacția personală a angajaților. Înaintarea la stimulări și distincții nu ar trebui să fie doar un proces formal, ci o expresie autentică a recunoașterii valorii individuale în cadrul echipei.

Astfel, respectând principiile corectitudinii și echității în procesul de recunoaștere a meritelor, se construiește un mediu de lucru sănătos și motivant, care stimulează excelența și promovează dezvoltarea continuă a fiecărui membru al echipei.

10. Preocuparea comandantului pentru păstrarea vieții subordonaților în timpul luptei

Comandantul trebuie să aibă o grijă deosebită pentru siguranța și binele subordonaților săi în timpul luptei. Aceasta implică luarea deciziilor strategice pentru a minimiza pierderile.

Preocuparea comandantului pentru păstrarea vieții subordonaților în timpul luptei reprezintă un aspect fundamental al exercitării responsabilității sale de lider militar. Această preocupare transcende în mod esențial simpla dimensiune tactică a confruntării, impunând comandantului nu doar responsabilitatea strategică, ci și o profundă grijă față de indivizii plasați sub comanda sa.

În timpul luptei, comandantul este obligat să ia decizii strategice cu privire la desfășurarea forțelor, utilizarea resurselor disponibile și gestionarea riscurilor implicate. Însă, în centrul acestui proces decizional se află preocuparea constantă pentru viața și siguranța subordonaților. Aceasta presupune evaluarea atentă a situației tactice, anticiparea potențialelor pericole și elaborarea unor strategii menite să minimalizeze pierderile umane.

Comandantul trebuie să fie conștient de faptul că, în ciuda naturii conflictuale a situațiilor de luptă, responsabilitatea sa nu se rezumă doar la obținerea unei victorii, ci și la protejarea integrității fizice și morale a trupelor sale. Astfel, se impune adoptarea unor tactici flexibile și adaptabile, care să țină cont de schimbările rapide din cadrul confruntării.

În acest context, pregătirea și formarea subordonaților în vederea gestionării eficiente a situațiilor de risc devin esențiale. Comandantul trebuie să asigure că membrii unității sale sunt instruiți corespunzător pentru a face față provocărilor din teren, iar comunicarea eficientă în cadrul echipei să contribuie la coordonarea și controlul situației.

Pentru a păstra viețile subordonaților, comandantul trebuie să demonstreze un echilibru între fermitatea deciziilor tactice și empatia față de oamenii săi. Aceasta implică nu doar luarea deciziilor potrivite în timp util, ci și dezvoltarea unei relații de încredere și respect reciproc între el și membrii unității.

În concluzie, preocuparea comandantului pentru păstrarea vieții subordonaților în timpul luptei nu reprezintă doar o responsabilitate formală, ci și un principiu fundamental al conducerii militare. A asigura siguranța trupelor sub comanda sa nu doar că definește calitatea unui lider militar, dar subliniază, în același timp, umanitatea și etica în cadrul unui context adesea dur și impredictibil.

11. Tratamentul uman față de dușmanul învins, față de populația locală și prizonieri

Chiar și în momentele de victorie, umanitatea trebuie să fie păstrată. Tratarea cu respect a dușmanilor învinși, a populației locale și a prizonierilor este un semn de noblețe și maturitate.

În contextul triumfului, manifestarea umanității este un imperativ neîngrădit. Este esențial ca, în ciuda succesului obținut în confruntări, să se păstreze o atitudine nobilă și matură în tratarea dușmanilor învinși, a populației locale și a prizonierilor. Această conduită reflectă nu doar forța militară, ci și noblețea de caracter a victorioșilor.

Respectul față de dușmanii învinși denotă înțelegerea profundă a umanității și a valorilor morale. Chiar dacă există adversitate în timpul luptei, recunoașterea comună a pierderilor și respectul pentru curajul celorlalți pot contribui la o reconciliere ulterioară și la instaurarea păcii durabile. Este un semn al maturității morale să nu se recurgă la dispreț sau cruzime în momentul victoriei.

În același timp, relația cu populația locală trebuie să fie una bazată pe respect reciproc și înțelegere. Ocupanții victorioși trebuie să manifeste sensibilitate față de nevoile și aspirațiile comunității locale, contribuind astfel la stabilirea unui climat de conviețuire pașnică și cooperare. Este imperios necesar ca victoria să nu fie percepută ca un motiv pentru a ignora sau disprețui interesele locale.

În ceea ce privește prizonierii, umanitatea trebuie să strălucească într-un mod deosebit. Tratarea captivilor cu demnitate și respect nu doar reflectă o viziune evoluată asupra drepturilor omului, ci și contribuie la dezvoltarea unei reputații pozitive pentru forțele victorioase. Prizonierii ar trebui tratați în conformitate cu standardele internaționale, oferindu-le condiții umane și tratament echitabil.

În concluzie, tratamentul uman față de dușmanii învinși, populația locală și prizonieri reprezintă o expresie a înțelepciunii și nobilimii în momentele de triumph. A manifesta respect și maturitate în aceste situații nu doar consolidează imaginea victorioșilor, dar contribuie și la construirea unui fundament solid pentru stabilitate și pace în postura post-conflict.

Fiecare tradiție contribuie la formarea unei armate puternice și responsabile, unde valorile umane și onoarea sunt la baza acțiunilor fiecărui militar.

Aceste tradiţii militare pot servi ca teme ale unor activităţi educative desfăşurate în cadrul educației militarilor Armatei Naționale și a tineretului premilitar.

 4. Metoda ,,Exemplului personal” Aspectul psiho-pedagogic și metodologic modern al metodei ,,Exemplului personal”

Utilizarea metodei ,,Exemplului personal” în procesul instructiv-educativ trebuie bazat pe aspectul psiho-pedagogic și metodologic modern.

Fiecare om în comportamentul său tinde spre un rezultat ideal, cel mai bun. În viață trecutul nu determină prezentul, prezentul este orientat și determinat de viitor, ca o forță ce stabilește visul și imaginația persoanei despre Ideal. Astfel imaginea viitorului în formă de model servește obligatoriu cauza percepției situației ca o misiune motrică, acționară și determinativă practică în domeniul educativ.

Pentru educația militarilor are mare însemnătate exemplele de comportament a persoanelor distinse, eroilor și veteranilor de război care pot fi reale sau eroi literari.

Înțelepciunea spune că, pentru dezvoltarea spirituală a persoanei trebuie respectate trei condiții:

1)     scopuri mari și nobile;

2)     obstacole mari;

3)     exemple mari și semnificative.

Iată de ce în cadrul formării militarului  ca metodă de educare se aplică pe larg ,,exemplul personal” al eroilor sau militarilor distinși.

Mulți gânditori și pedagogi accentuau eficiența mare educativă a acestei metode. Gânditorul antic roman SENECA a susținut că ,,este dificil de adus o persoană la bunătate cu fraze de moralizatoare, dar este ușor – cu exemplu”.

Pedagogul K.Ușinski sublinia că, puterea educațională este turnată numai dintr-o sursă vie a personalității umane, că asupra persoanei se poate de influențat numai decât de către altă persoană.

Baza psihologică pentru influența exemplului personal asupra educației militarului este Imitația. Imitația este un tip de învățare, urmând în mod conștient sau inconștient un exemplu, model de acțiune, mod de comportament, comunicare etc. Imitația se bazează pe utilizarea exemplului ca mod de instruire și educare. Învățarea este procesul și rezultatul dobândirii experienței individuale. Prin învățare, se poate de dobândit orice experiență (cunoștințe, abilități, capacități) iar înțelegerea materiei și consolidarea acestea se realizează inconștient. Mecanismul psihologic al efectului imitației constă în faptul că percepția diferitelor modele de comportament care se află între nivelul realizat și cel necesar de dezvoltare, determină necesitatea îmbunătățirii trăsăturilor și calităților lor de personalitate.

Imitația sau reproducerea a unui model de comportament poate fi inconștientă sau o copiere conștientă a comportamentului eroilor.

O modalitate de a folosi ,,Exemplului personal”este Împrumutul. Împrumutul presupune o reproducere conștientă și selectivă a trăsăturilor de personalitate, a activității sau a comportamentului comportament. Adesea, la început se împrumută manierele, mersul persoanei, stilul vestimentar, adică imitația exterioară, neesențială.

În ciuda faptului că ,,Exemplului personal” ca metodă de educare a militarilor se bazează pe activitate imitativă, semnificația psihologică și pedagogică nu se limitează la activitatea de adaptare la mediul militar.

Metoda are o influență puternică asupra dezvoltării conștiinței și sentimentelor morale ale militarilor. Metoda ,,Exemplului personal” al eroului/persoanei distinse îndeplinește un rol specific de convingere și servește ca un mijloc important de creștere a influenței diverselor forme de muncă explicativă, formarea de nevoi spirituale, motive de comportament și atitudini morale în rândul militarilor.

,,Exemplului personal” influențează militarul indiferent de voința și dorința sa. Nici un cuvânt al persoanei distinse nu pot oferi o părere atât de clară despre regulile de comportament, ca faptele și acțiunile sale.

Valoarea educațională a exemplului personal al persoanei distinse depinde în mare măsură de autoritatea acestuia. Militarii pot imită persoana distinsă numai în cazul în care aceasta se bucură de autoritate. Cu cât autoritatea persoanei este mai mare cu atât acesta va influența mai mult asupra conștiinței și comportamentului militarilor. Prin urmare, obținerea autoritatea persoanei distinse este una dintre condițiile necesare pentru creșterea puterii lor educaționale în metoda ,,Exemplului personal”. Unul dintre indici ale autorității militarului este funcția și gradul militar pe care îl are.

Metoda ,,Exemplului personal” joacă rolul convingerii și este un mijloc important la creșterea impactului diferitelor activități educaționale, formarea la militari nevoi spirituale, motive de comportament și atitudini morale.

Metoda ,,Exemplului personal” include demonstrarea, analiza modelului, a faptelor din viaţă, care ajută la identificarea etalonului de comportare, de personalitate. Exemplul ca metodă educativă oferă modele concrete pentru imitare, influențând conştiinţa, sentimentele, convingerile, stimulând activitatea militarilor. În procesul educaţiei forţa exemplului (a comandanților, veteranilor, eroilor naționali) poate avea numai un impact pozitiv.

Astfel, ,,Exemplului personal” ca metodă de educație este o combinație de tehnici pedagogice și mijloace de influențare asupra conștiinței, sentimentelor și voinței militarilor prin puterea comportamentului și a activităților profesionale a eroilor, ca model de imitație, totodată metoda este un stimulent pentru autoperfecționare și o bază pentru formarea de nevoi spirituale, motive de comportament și atitudini morale a militarilor.

5.     Activitățile desfășurate în baza metodei ,,Exemplului personal”

Activitățile și acțiunile educative desfășurate în baza metodei ,,Exemplului personal” implică o organizare, planificare și desfășurare cu suportul conducerii Armatei Naționale și a comandamentelor militare ale unităților(instituțiilor) militare în strânsă legătură cu eroii și persoanele distinse.

Singurul criteriul de stabilire a eroilor (persoanelor distinse) este acordarea distincțiilor de stat ale Republicii Moldova în dependență de tipul distincţiei de stat și prioritatea acestea,  stabilită în funcţie de meritele persoanei decorate.

Conform art.11 a Legii nr. 1123/1992 cu privire la distincţiile de stat ale Republicii Moldova, prioritatea ordinelor şi a medaliilor este următoarea:

Ordinele:

,,Republicii”, ,,Ştefan cel Mare”, „Bogdan Întemeietorul”, ,,Ordinul de Onoare”, ,,Gloria Muncii”, „Recunoştinţa Patriei”; ,,Credinţă Patriei”, clasele I, II şi III.

Crucile: „Crucea Misiunilor Internaționale”;

Medaliile: ,,Meritul Militar”, ,,Pentru Vitejie”.

Conform criteriul de stabilire a eroilor (persoanelor distinse) se identifică și se perfecționează lista nominală a militarilor decorați cu distincții de stat, inclusiv cei care au decedat. Listele nominale, datele de contact și altă informație relevantă vor fi puse la dispoziția conducerii unităților(instituțiile) militare de către J1 Direcție personal și mobilizare Marele Stat Major al Armatei Naționale. Altă sursă a datelor despre persoanele distinse sunt Cartea de Onoare și Registrul istoric al unității.

Ulterior informațiile despre persoanele distinse se vor completa în baza dosarelor personale și a decretelor Președintelui Republicii Moldova de conferire a distincțiilor de stat, precum și din memoriile personale, materialelor foto, video, audio, se descriu faptele eroice, cariera militară a persoanelor distinse, etc.

În baza materialelor colectate se pot vor scrie și edita memorii, cărţi, broşuri şi altor culegeri de materiale ilustrative consacrate istoriei militare naţionale și faptelor eroice ale militarilor decorați cu distincții de stat.

Eroiii/persoanele distinse pot să influențeze pozitiv militarii și tineretul premilitar prin urmărirea următoarelor obiective în cadrul procesului educativ:

a)    menţinerea dispoziţiei morale şi psihologice de a apăra Patria;

b) insuflarea sentimentului de mândrie şi simţul răspunderii pentru apartenenţa la Forţele Armate ale Republicii Moldova;

c) dezvoltarea calităţilor necesare pentru îndeplinirea datoriei militare (curaj, stăpânirea de sine, ingeniozitatea, vigilenţa, sentimentul camaraderiei ostăşeşti şi simţul întrajutorării);

d)  oferirea exemplului personal de educaţie, de atitudine sârguincioasă faţă de serviciu militar prin prezentarea propria viață și cariera militară;

Astfel eroii/persoanele distinse pot servi permanent drept exemplu de respectare cu stricteţe a Constituţiei, a altor legi, a jurământului militar, a regulamentelor şi ordinelor (dispoziţiilor) militare, de puritate morală, onestitate, modestie şi echitate.

De exemplu, pentru a perpetua tradițiile militare naționale, în curtea Ministerului Apărării a fost inaugurată Alea Domnitorilor, iar în holul Marelui Stat Major al Armatei Naționale a fost afișat Panoul ,,Gloriei Militare” cu fotografiile cavalerilor ordinelor ”Ordinul Republicii” și ”Ştefan cel Mare”.

Se recomandă ca în unitățile (instituțiile) militare la fel să se afișeze Panoul ,,Gloriei Militare” cu fotografiile militarilor care activează sau au activat în această unitae, decorați cu distincții de stat. Conducerea unităților militare va împrospăta și va include în Cartea de Onoare a unităților (instituțiilor) militare a numelui persoanelor decorate cu distincții de stat.

Conform regulamentelor militare pentru militarii înscrişi în listele subunităţii pe veci sau ca soldaţi de onoare pentru fapte vitejeşti, în dormitor, într-un loc vizibil, se amenajează un pat, care este menţinut permanent în stare exemplară. Deasupra patului, în ramă, se atârnă portretul eroului şi descrierea faptei lui vitejeşti.

Zilnic, la începutul apelului de seară, se nominalizează gradele militare, numele militarilor înscrişi pe veci, pentru faptele lor de vitejie, în lista subunităţii (unităţii) sau ca soldaţi de onoare. La nominalizarea acestor militari, se raportează: „Cutare (gradul militar şi numele) a căzut cu moarte de erou în luptele pentru libertatea şi independenţa Patriei” sau „Soldatul de onoare al companiei (gradul militar şi numele) se află în rezervă”.

Pentru a utiliza metoda ,,Exemplului personal” periodic se organizează întâlniri (serate de omagiere, mese rotunde) a eroilor/persoanelor distinse cu efectivul unităților (instituțiilor) militare, cu prilejul sărbătorilor de stat și/sau celor militare.

Comandanții unităților (instituțiilor) militare vor invita persoanele distinse să participe la  activități de promovare a tradițiilor militare (ceremonii, aniversări, comemorări) cu luarea cuvântului în cadrul mitingului solemn.

Comandanții unităților (instituțiilor) militare pentru bărbăţie şi eroism manifestate în timpul îndeplinirii datoriei militare, pentru indici înalţi în pregătirea de luptă, pentru însuşirea excelentă a tehnicii de luptă noi şi complexe, pentru alte merite deosebite faţă de Republica Moldova şi faţă de Forţele Armate, vor utiliza dreptul să propună subalternii pentru a li se conferi distincţii de stat ale Republicii Moldova.

Serviciul educație civică și tradiții militare va introduce în Planul tematic la disciplina Educație civică a unei teme: ,,Eroii Armatei Naționale exemplul ireproșabil îndeplinirii serviciului militar”. Această temă comandanții de subunități vor desfășura în cadrul orelor de Educație civică sau orele educative adiționale.

Pentru a perpetua și promova tradițiile militare, Centrul mass-media militară va pregăti reportaje audio şi video, alte materiale scrise despre faptele eroice și le vor difuza prin emisiunile radiofonice şi televizate,  precum şi prin revista „Oastea Moldovei”.

Pentru a contribui la educația civică și militar-patriotică a premilitarilor se organizează participarea eroilor/persoanelor distinse la întâlnirile cu elevii în cadrul desfășurării ,,Lecţiilor de bărbăţie” în instituţiile de învățământ preuniversitar. Aceste persoane vor fi invitate să participe la organizarea jocurilor militar-sportive „Pe meleagurile natale”, cu participarea elevilor din taberele de odihnă, la sărbătoarea ,,Zilei recrutului”, diverse ceremonii și activități militar-patriotice și civice, etc.

Eroii și alte persoane distinse vor fi invitate să participe la jurizarea diverselor festivaluri, concursuri, competiții sportive desfășurate în cadrul Armatei Naționale, unităților (instituțiilor) militare.

Eroii și alte persoane distinse ar fi bine și rezonabil să participe la activitatea de mentorat, fiind invitați în unitățile militare în care activează sau au trecut în rezervă în/din această unitate (instituție) militară. Activitatea de mentorat ar cuprinde schimbul de experienţă şi cunoştinţe între mentor și tinerii ofițeri (subofițeri) pentru a-i favoriza dezvoltarea lor profesională şi achiziţia de competenţe sau cunoştinţe.

Esența ,,Exemplului personal” ca metodă de educare a militarilor se bazează pe utilizarea celor mai bune exemple de comportament și activități ale persoanelor distinse întru stimularea dorinței pentru lucru asupra propriei persoane, în vederea, dezvoltării și îmbunătățirii capacităților personale și depășirea deficiențelor existente.

Autor: Iurii Moisei ©