Conducerea unică și analiza argumentelor pro și contra acestui principiu tradițional

 Conducerea unică este unul dintre principiile fundamentale ale Forțelor Armate, indiferent despre care armată se discută. Acest principiu implică învestirea comandantului sau șefului cu autoritate deplină asupra subordonaților și cu responsabilitate personală în fața legii pentru toate aspectele vieții și activității unității militare, precum și a fiecărui militar în parte. În acest articol, voi analiza argumentele pro și contra adoptării acestui principiu în Forțele Armate. Materialul va fi util atât comandanților de subunități cât și studenților de la Academia Militară a Forțelor Armate ,,Alexandru cel Bun” ca material metodic.

Extras din Regulamentul

Serviciului Interior al Forţelor Armate ale Republicii Moldova

 

Conducerea unică

 41. Conducerea unică este unul din principiile de bază ale Forţelor Armate ale Republicii Moldova. Ea constă în învestirea comandantului (şefului) cu autoritate deplină asupra subordonaţilor şi cu responsabilitate personală în faţa legii pentru toate aspectele vieţii şi activităţii unităţii (subunităţii) militare şi fiecărui militar în parte.

Conducerea unică constă în faptul că comandantul (şeful) are dreptul, pornind de la analiza situaţiei, de unul singur să ia decizii, să dea ordinele respective în strictă corespundere  cu legislaţia în vigoare, cu regulamentele militare şi să controleze      exe­cutarea lor.    

42. Discutarea ordinului este inadmisibilă, iar nesubordonarea sau neexecutarea ordinului se consideră infracţiune mili­tară.

 Ordinele militare și obediența sunt fundamentale în organizarea și funcționarea Forțelor Armate. Într-un context militar, disciplina și respectarea ordinului sunt esențiale pentru asigurarea eficienței și securității. Cu toate acestea, problema discutabilă când este sau nu admisibilă discuția asupra unui ordin militar și în ce condiții neexecutarea unui ordin ar putea fi justificată a stârnit de-a lungul timpului numeroase dezbateri. În acest articol, vom analiza argumentele și contra-argumentele relevante în această dilemă morală.

 Argumente în favoarea Conducerii Unice

1. Eficiența decizională:

Conducerea unică permite comandantului sau șefului să ia decizii rapide și eficiente, fără a aștepta consultări sau aprobări suplimentare. Acest aspect devine crucial în situațiile de urgență, unde timpul este limitat și securitatea națională poate depinde de promptitudinea acțiunilor.

 2. Reducerea riscului de dezertare:

Impunerea autorității deplină asupra comandantului contribuie la reducerea riscului de dezertare sau nesupunere la ordinele militare. Faptul că nesubordonarea este tratată drept infracțiune militară poate contribui la menținerea disciplinei în rândurile forțelor armate.

 3. Claritatea în lanțul de comandă:

Stabilirea unei conduceri unice definește clar lanțul de comandă, diminuând confuzia și ambiguitatea în cadrul unității militare. Această claritate poate facilita comunicarea și executarea rapidă a ordinelor.

 4. Inadmisibilitatea discuției:

Unul dintre argumentele-cheie în favoarea inadmisibilității discuției în cazul ordinului militar este menținerea disciplinei și eficienței operaționale. Situațiile de luptă sau operațiunile militare pot evolua rapid, iar întârzierile în execuția ordinelor pot avea consecințe grave. Prin urmare, în aceste contexte, discutarea ordinului ar putea conduce la decizii întârziate și, implicit, la riscuri crescute pentru viețile soldaților și pentru succesul misiunii.

 5. Nesubordonarea ca infracțiune:

Legea militară servește drept cadrul juridic esențial pentru definirea nesubordonării ca o infracțiune militară. Această perspectivă legală se bazează pe necesitatea crucială de a menține disciplina și ordinea în cadrul trupelor militare. Argumentul principal este că nesubordonarea reprezintă o amenințare la adresa autorității și coeziunii unităților militare, având potențialul de a submina misiunile și siguranța generală. Prin aplicarea strictă a legilor militare, comandanții și autoritățile își propun să asigure respectarea ierarhiei militare, ceea ce este esențial pentru buna funcționare a forțelor armate. În absența disciplinei, riscurile de dezorganizare și eșec al operațiunilor militare cresc semnificativ. Astfel, tratarea nesubordonării ca o infracțiune subliniază importanța respectului pentru comandă și ordine, elemente fundamentale pentru eficiența forțelor armate.

 6. Coordonare centralizată a resurselor:

Conducerea unică asigură o coordonare centralizată a resurselor, inclusiv a logisticii, personalului și echipamentului. Acest lucru permite utilizarea eficientă a resurselor disponibile și evită redundanțele sau lipsurile care pot apărea într-un sistem descentralizat.

 7. Responsabilitate clară:

Într-un sistem de conducere unică, responsabilitatea pentru succesul sau eșecul misiunii este clar definită. Comandantul este responsabil direct pentru deciziile luate și pentru rezultatele obținute, ceea ce poate conduce la un nivel mai ridicat de responsabilitate și angajament.

 8. Flexibilitate strategică:

Conducerea unică oferă flexibilitate strategică, permițând adaptarea rapidă la schimbările din teren și ajustarea planurilor în funcție de evoluția situației. Această capacitate de adaptare este esențială în mediile de conflict dinamice și imprevizibile.

 9. Moral ridicat:

Un sistem de conducere unică poate contribui la creșterea moralului trupelor, deoarece soldații au încredere că ordinele primite sunt clare și bine fundamentate. Certitudinea și stabilitatea oferite de o conducere unică pot îmbunătăți coeziunea și spiritul de echipă.

 10. Prevenirea fragmentării:

Conducerea unică previne fragmentarea și conflictele interne care pot apărea în cadrul unei structuri de comandă multiple. Unitatea de comandă reduce riscul apariției de rivalități și tensiuni între diferitele nivele de comandă, menținând coerența și unitatea organizațională.

 Totodată nu poate fi totul ideal. Deoarece procesul de conducere în armată este foarte complex inevitabil apar unele probleme care ar direcționa la contra argumente ale principiului conducerii unice în armată.

Contra-Argumente în defavoarea Conducerii Unice

 1. Risc de abuz de putere:

Concentrarea întregii autorități în mâinile unui singur individ poate duce la abuzuri de putere și decizii autocratice. Fără mecanisme eficiente de control și echilibrare, un comandant poate lua decizii care să nu fie în interesul general al trupelor sau al obiectivelor strategice.

 2. Lipsa diversității în gândire:

O conducere unică poate limita diversitatea opiniilor și ideilor în procesul decizional. Într-un sistem unde deciziile sunt luate de un singur individ, există riscul ca soluțiile inovatoare sau alternativele viabile să fie ignorate, ceea ce poate afecta negativ adaptabilitatea și eficiența operațiunilor militare.

 3. Dependenta de competențele unui singur lider:

Eficiența unei conduceri unice depinde în mare măsură de competențele și calitățile liderului. Dacă liderul nu este bine pregătit, deciziile sale pot fi inadecvate, ceea ce poate conduce la eșecuri strategice și operaționale. De asemenea, lipsa experienței sau a viziunii poate submina succesul misiunilor. 

4. Risc crescut de eroare:

Conducerea unică centralizează procesul decizional, ceea ce poate mări riscul de eroare. Un singur individ poate face greșeli de judecată sau poate fi influențat de prejudecăți personale, iar lipsa unor opinii secundare sau a unor consultări poate agrava consecințele acestor erori. 

5. Motivarea redusă a subordonaților:

Într-un sistem de conducere unică, subordonații pot simți că opiniile și contribuțiile lor nu sunt valorificate sau apreciate, ceea ce poate duce la demotivare și scăderea moralului. Lipsa unui sentiment de implicare și de responsabilitate partajată poate afecta negativ performanța și coeziunea echipei. 

6. Vulnerabilitate la eliminarea liderului:

Concentrarea puterii în mâinile unui singur lider face structura de comandă vulnerabilă în cazul în care liderul este eliminat (de exemplu, prin capturare, moarte sau incapacitate). Această vulnerabilitate poate crea haos și dezorganizare, afectând capacitatea forțelor de a continua operațiunile eficient. 

7. Încetinirea inovării și adaptabilității:

Un lider unic poate fi mai reticent la schimbare și inovare, preferând să mențină status quo-ul. Într-un mediu militar dinamic, capacitatea de a se adapta rapid la noile tehnologii, tactici și situații este esențială, iar o conducere rigidă poate întârzia sau inhiba această adaptare. 

8. Presiune psihologică asupra liderului:

O conducere unică pune o presiune considerabilă asupra liderului, care este responsabil pentru toate deciziile și rezultate. Acest stres poate afecta capacitatea de judecată și performanța liderului, având consecințe negative asupra întregii structuri militare. Să nu uităm și de fenomenul corupției persistent în societate.

9. Fragmentarea informațiilor:

Într-o structură de conducere unică, există riscul ca informațiile importante să fie filtrate sau distorsionate pe măsură ce trec prin diverse nivele ierarhice, înainte de a ajunge la lider. Acest lucru poate duce la decizii bazate pe date incomplete sau inexacte, afectând negativ eficiența operațională, după modelul telefonului stricat.

10. Limitarea dezvoltării comandanților inferiori:

Un sistem de conducere unică poate inhiba dezvoltarea comandanților inferiori, deoarece aceștia nu sunt implicați în procesul decizional și nu au oportunitatea de a-și exersa și îmbunătăți abilitățile de conducere. Pe termen lung, acest lucru poate duce la o lipsă de lideri capabili în cadrul structurii militare.

  Concluzie:

 1. Conducerea unică în structurile militare prezintă avantaje semnificative, cum ar fi eficiența decizională, claritatea în lanțul de comandă și capacitatea de a coordona centralizat resursele. Acestea sunt esențiale în mediile dinamice și imprevizibile, unde deciziile rapide și clare pot face diferența între succes și eșec. De asemenea, impunerea unei discipline stricte și a unei responsabilități clare poate contribui la menținerea ordinii și la îndeplinirea eficientă a misiunilor.

 2. Cu toate acestea, există riscuri considerabile asociate cu o conducere unică. Abuzurile de putere, lipsa diversității în gândire și riscul crescut de eroare sunt doar câteva dintre dezavantajele care pot compromite eficiența și moralul trupelor. În plus, dependența excesivă de competențele unui singur lider și vulnerabilitatea la eliminarea acestuia reprezintă riscuri strategice majore.

 3. Un echilibru între conducerea unică și mecanismele de consultare și control poate fi soluția optimă. Integrarea feedback-ului de la subordonați și distribuirea responsabilităților de decizie pot diminua riscurile și potența avantajele, menținând în același timp disciplina și eficiența operațională. Astfel, este crucial ca structurile militare să găsească un model de comandă care să combine avantajele conducerii unice cu beneficiile unui proces decizional colectiv și echilibrat. 

Autor: Iurii Moisei ©