6 iulie - Ziua Comemorării Victimelor Stalinismului: Păstrând Vie Memoria Deportărilor din Republica Moldova

          

        Într-o zi caldă de 6 iulie, Republica Moldova se oprește pentru a-și aminti de un capitol întunecat din istoria sa. Este Ziua Comemorării Victimelor Stalinismului, un moment de doliu și reflecție asupra deportărilor din 1949 care au schimbat viețile a mii de basarabeni.Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice, puse în practică de autoritățile sovietice.

  Deportările din Basarabia și Nordul Bucovinei au fost o formă a represiunii politice impuse de autoritățile sovietice, care au hotărât să-și manifeste puterea și controlul prin acțiuni brutale împotriva propriilor cetățeni. La 6 iulie 1949, a avut loc cel de-al doilea și cel mai masiv val al deportărilor staliniste din Moldova, când peste 35.000 de persoane, în cea mai mare parte femei și copii, au fost trimiși în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, precum Siberia sau Kazahstan.

Totul a început la 6 aprilie 1949, când Biroul Politic al Comitetului Central a Partidului Comunist al URSS a adoptat Hotărârea strict secretă nr. 1290-467cc. Această hotărâre a prevăzut deportarea a 11.280 de familii, adunând peste 40.850 de persoane. Deportarea din 1949 a fost cea mai tragică din cele trei valuri de deportări, și a fost efectuată într-un mod brutal și inuman. Operațiunea a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 dimineața și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie. Populația deportată a fost strămutată pentru totdeauna în diferite regiuni ale Kazahstanului și Rusiei, iar familiile au fost despărțite, bărbații de neveste, copiii de părinți.

Deportarea din 1949 a fost cea mai tragică din cele trei valuri de deportări. Operațiunea de deportare a basarabenilor a început în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, la orele 2 de dimineață și a durat până la ora 8 seara a zilei de 7 iulie.

Populația deportată a fost strămutată pentru totdeauna în diferite regiuni ale Kazahstanului și Rusiei. Părinții au fost despărțiți de copii fiind deportați în regiuni diferite. Bărbații au fost despărțiți de nevestele lor, fiind deportați în țări diferite (Kazahstan și Rusia). Casa, pământurile agricole și bunurile deportaților au fost confiscate și vândute, iar cei deportați au fost lăsați să se descurce în condiții groaznice, supraviețuind cu greu. Mulți dintre ei nu s-au mai întors niciodată acasă, fiind uciși pe drum, murind de foame, boli sau epuizare fizică și psihică.

Mulți dintre cei deportați nu au mai revenit niciodată la baștină, au fost împușcați pe drum, au murit de foame, de boli, de muncă peste puterile lor și de durere sufletească.

Cu toate acestea, Ziua Comemorării Victimelor Stalinismului este un moment important în istoria Moldovei pentru a păstra vie memoria celor care au suferit în acele zile întunecate. Este o zi în care ne oprim să comemorăm băștinașii noștri deportați în noaptea de 5 spre 6 iulie 1949 și victimele represiunilor staliniste. Este momentul în care păstrăm un minut de reculegere pentru cei care au murit și nu s-au mai întors acasă.

În total, listele celor deportați în perioada stalinistă conțin numele a 35.144 de persoane. Conform unui raport al poliției politice sovietice din iunie 1952, numărul total al celor deportați a fost de 35.796 de persoane, inclusiv 14.033 de femei, 11.899 de copii și 8.864 de bărbați.

Ziua Comemorării Victimelor Stalinismului este nu doar o amintire a trecutului, ci și un apel la păstrarea memoriei și la învățarea din lecțiile istoriei. Este momentul când tinerii din Republica Moldova se conectează la rădăcinile lor, înțelegând importanța păcii, toleranței și respectului pentru drepturile omului. Este o zi de reflecție profundă asupra suferinței umane și a necesității de a păstra vie memoria pentru a preveni repetarea unor asemenea atrocități în viitor.

Autor: Iurii Moisei ©