CINE NU ESTE CU NOI ESTE ÎMPOTRIVA NOASTRĂ Între loialitate, disciplină militară și gândire critică

 Material metodico-educativ pentru comandanți și militari

Există expresii care, prin simplitatea și forța lor, pot influența modul în care oamenii gândesc, apreciază comportamentul celorlalți și se raportează la grupul din care fac parte. Una dintre acestea este: „Cine nu este cu noi este împotriva noastră”. 

Utilizată în discursul politic, social și uneori militar, expresia sugerează o delimitare categorică între susținători și adversari. Dar este orice persoană care nu împărtășește opinia noastră un adversar? Înseamnă loialitatea acceptarea necondiționată a tuturor afirmațiilor? Poate un militar să fie solidar cu colectivul său și, în același timp, să semnaleze o greșeală?

Aceste întrebări oferă un punct de plecare pentru o activitate de educație civică și patriotică, orientată spre dezvoltarea responsabilității, a discernământului și a conduitei moral-profesionale. 

1. Originea și semnificația expresiei

Expresia este cunoscută din tradiția biblică. În Evanghelia după Matei, capitolul 12, versetul 30, este consemnată formularea: „Cine nu este cu Mine este împotriva Mea”. O idee formulată în sens diferit apare în Evanghelia după Marcu, capitolul 9, versetul 40: „Cine nu este împotriva noastră este pentru noi”.

Aceste formulări evidențiază două moduri de a privi raportul dintre apartenență, susținere și opoziție. Prima accentuează delimitarea, în timp ce a doua permite o interpretare mai largă a relațiilor dintre oameni.

De-a lungul timpului, expresia a fost preluată în discursul politic și social, fiind utilizată pentru mobilizarea susținătorilor, consolidarea solidarității sau delimitarea adversarilor. Interpretarea ei depinde însă de context și de scopul pentru care este folosită. 

2. Ce înseamnă loialitatea în mediul militar?

În armată, loialitatea, disciplina, solidaritatea și încrederea reciprocă sunt componente importante ale capacității de a îndeplini misiunile încredințate.

Loialitatea față de țară, respectul față de lege, îndeplinirea responsabilă a atribuțiilor și sprijinul acordat camarazilor contribuie la consolidarea colectivului militar.

Totuși, loialitatea nu trebuie confundată cu acordul necondiționat. Un militar poate susține obiectivele comune și, în același timp, poate formula observații profesionale, poate identifica riscuri și poate semnala probleme prin căile stabilite.

Un colectiv unit nu este neapărat un colectiv în care toți membrii exprimă aceleași opinii. Este un colectiv în care diferențele de opinie sunt gestionate responsabil, iar obligațiile de serviciu sunt îndeplinite în conformitate cu legea și regulamentele aplicabile.

3. Când solidaritatea se transformă în presiune de grup?

Expresia „Cine nu este cu noi este împotriva noastră” poate deveni problematică atunci când este utilizată pentru a descuraja întrebările, a reduce la tăcere criticile argumentate sau a pune la îndoială loialitatea unei persoane doar pentru că aceasta are o opinie diferită.

În astfel de situații, pot apărea trei riscuri:

· Confundarea dezacordului cu ostilitatea. O opinie diferită nu reprezintă automat o acțiune împotriva colectivului.

·  Ascunderea greșelilor. Teama de a fi considerat neloial poate determina un militar să nu semnaleze o problemă relevantă.

·  Slăbirea încrederii reciproce. Atunci când exprimarea unei observații este interpretată ca lipsă de solidaritate, comunicarea profesională poate avea de suferit.

De aceea, comandantul are un rol important în menținerea unui climat în care disciplina este respectată, iar problemele sunt comunicate la timp și analizate obiectiv. 

4. Trei situații pentru reflecție și discuție

Situația 1. Semnalarea unei greșeli

Un militar observă o eroare în pregătirea unei activități și o raportează comandantului. Un coleg îl acuză că nu este solidar cu colectivul.

Întrebări pentru discuție:

• Semnalarea responsabilă a unei greșeli reprezintă lipsă de loialitate?
• Ce consecințe poate avea ascunderea unei probleme?
• Cum trebuie comunicate observațiile profesionale?

Concluzie: Solidaritatea nu justifică ascunderea greșelilor. Semnalarea responsabilă a unei probleme poate contribui la prevenirea consecințelor negative și la îmbunătățirea activității. 

Situația 2. Opinii diferite în colectiv

Mai mulți militari susțin o anumită soluție, iar un coleg propune o alternativă argumentată.

Întrebări pentru discuție:

• Este necesar ca toți membrii colectivului să aibă aceeași opinie?
• Cum poate fi exprimat dezacordul fără a genera un conflict personal?
• Ce rol îi revine comandantului în examinarea propunerilor relevante?

Concluzie: Unitatea colectivului nu presupune uniformitatea opiniilor. Argumentele trebuie analizate cu obiectivitate, iar deciziile legale trebuie executate în condițiile stabilite de normele aplicabile. 

Situația 3. Presiunea grupului

Un militar este îndemnat de colegi să susțină o afirmație pe care o consideră incorectă, pentru a demonstra că este loial grupului.

Întrebări pentru discuție:

• Înseamnă loialitatea acceptarea oricărei afirmații?
• Cum poate militarul să-și exprime dezacordul în mod respectuos?
• De ce sunt importante sinceritatea și responsabilitatea individuală?

Concluzie: Loialitatea autentică presupune responsabilitate și sinceritate, nu acceptarea automată a oricărei afirmații. 

5. Rolul comandantului în educarea subalternilor

Comandantul nu are doar responsabilitatea de a organiza activitatea și de a asigura respectarea disciplinei. Prin propriul comportament, el contribuie și la formarea atitudinilor profesionale ale subalternilor.

În cadrul activităților de educație civică și patriotică, se recomandă:

• explicarea diferenței dintre loialitate și conformism;
• încurajarea argumentării respectuoase și a comunicării responsabile;
• utilizarea situațiilor practice pentru dezvoltarea discernământului;
• prevenirea etichetării persoanelor în funcție de opiniile exprimate;
• promovarea respectului față de lege, responsabilității individuale și solidarității militare.

Discuțiile trebuie să rămână echilibrate și să urmărească formarea conduitei moral-profesionale, fără a deveni instrumente de promovare a unor convingeri politice.

 

6. Obiectivele educative ale activității

Prin analiza acestei expresii, comandanții urmăresc dezvoltarea capacității militarilor de a:

1. Explica semnificația expresiei și identifica principalele contexte în care este utilizată.
2. Distinge între loialitate, conformism și dezacord profesional.
3. Înțelege importanța disciplinei, a respectării legii și a responsabilității individuale.
4. Analiza situații concrete și formula răspunsuri argumentate.
5. Contribui la consolidarea încrederii reciproce și a coeziunii colectivului militar.

Însușirea acestor principii poate fi apreciată prin participarea la discuții, răspunsurile oferite și capacitatea de a analiza situațiile prezentate. Rezultatele trebuie evaluate realist, fără a presupune că o singură activitate garantează schimbarea atitudinilor. 

7. Întrebări pentru evaluarea finală

La încheierea activității, comandanții pot adresa următoarele întrebări:

• Este posibil ca o persoană să nu fie de acord cu noi fără să ne fie adversar?
• Care este diferența dintre loialitate și conformism?
• De ce este importantă semnalarea responsabilă a greșelilor?
• Cum poate fi consolidată unitatea colectivului fără a transforma opiniile diferite într-un motiv de conflict?

Răspunsurile oferă posibilitatea de a verifica înțelegerea mesajului educativ și de a identifica aspectele care necesită aprofundare. 

Concluzie: unitatea nu exclude discernământul

Expresia „Cine nu este cu noi este împotriva noastră” constituie un prilej de reflecție asupra modului în care înțelegem loialitatea, solidaritatea și relațiile dintre oameni.

În educația civică și patriotică a militarilor, obiectivul nu este impunerea unei interpretări unice, ci formarea unor persoane responsabile, capabile să respecte legea, să îndeplinească obligațiile de serviciu și să analizeze situațiile cu discernământ.

O armată profesionistă are nevoie de disciplină și coeziune, dar și de comunicare corectă, încredere reciprocă și asumarea responsabilității. 

Autor: Iurii Moisei ©