Reconstrucția fortificației geto-dacice din pădurea Durlești – o oportunitate pentru Armata Națională și pentru memoria istorică

 În apropierea municipiului Chișinău, ascunsă în pădurea localității Durlești, se păstrează una dintre puținele mărturii materiale ale civilizației geto-dacice de pe teritoriul actual al Republicii Moldova. La aproximativ 2 kilometri de intersecția șoselei Balcani cu strada Alba-Iulia, pe un promontoriu împădurit, se află vestigiile unei fortificații datate în secolele III–IV î.Hr. Deși este cunoscută în mediul de specialitate, existența sa rămâne aproape necunoscută publicului larg.

Astăzi, urmele șanțurilor defensive și ale valurilor de pământ sunt vizibile doar parțial, iar timpul și factorii naturali continuă să degradeze acest monument de o valoare istorică incontestabilă. Tocmai de aceea, situl oferă o oportunitate rară: aceea de a transforma un patrimoniu aproape uitat într-un spațiu de cercetare, educație și memorie națională. 

O fortificație care vorbește despre începuturile organizării defensive

Fortificația de la Durlești avea un perimetru de aproximativ 60 de metri și era construită sub forma unei palisade din lemn consolidată cu pământ, fiind înconjurată de un șanț și un val defensiv. Rolul său era acela de refugiu pentru comunitățile din împrejurimi în perioadele de pericol.

 Dincolo de dimensiunile sale relativ reduse, situl reprezintă o dovadă importantă a modului în care comunitățile geto-dacice își organizau apărarea și administrau teritoriul. El completează imaginea unei societăți capabile să construiască sisteme defensive adaptate reliefului și nevoilor vremii.

Într-o perioadă în care interesul pentru patrimoniul național este în creștere, conservarea și valorificarea unor asemenea vestigii capătă o semnificație care depășește domeniul arheologiei. Ele contribuie la consolidarea memoriei istorice și la înțelegerea continuității culturale a acestui spațiu. 

De ce ar trebui să intereseze Armata Națională? 

Implicarea Armatei Naționale într-un asemenea proiect nu ar reprezenta o abatere de la misiunea sa, ci o extindere firească a preocupărilor pentru cultivarea tradițiilor militare și a identității naționale.

De-a lungul timpului, militarii au participat la restaurarea monumentelor, la întreținerea cimitirelor eroilor și la numeroase activități dedicate memoriei istorice. Astfel de inițiative demonstrează că apărarea unei țări nu înseamnă doar protejarea frontierelor, ci și păstrarea patrimoniului care definește identitatea națională.

Fortificația de la Durlești prezintă câteva avantaje evidente pentru dezvoltarea unui asemenea proiect.

În primul rând, apropierea de Chișinău permite organizarea facilă a activităților educaționale, a aplicațiilor tematice și a vizitelor pentru militari, elevi și studenți.

În al doilea rând, dimensiunea relativ redusă a sitului face ca proiectul să fie mai realist din punct de vedere financiar și logistic comparativ cu alte monumente istorice de amploare.

Nu în ultimul rând, caracterul exclusiv defensiv al fortificației creează o legătură simbolică între tradițiile militare ale comunităților geto-dacice și valorile cultivate astăzi de Armata Națională: apărarea teritoriului, responsabilitatea și continuitatea serviciului în folosul statului. 

Cercetarea științifică – primul pas obligatoriu

 Orice inițiativă de reconstrucție trebuie să pornească de la respectarea strictă a normelor arheologice și a legislației privind protejarea patrimoniului cultural.

Înainte de orice intervenție sunt indispensabile cercetări arheologice autorizate, documentarea completă a sitului și elaborarea unei baze științifice solide. Reconstrucțiile realizate fără dovezi suficiente riscă să creeze imagini istorice eronate și să compromită autenticitatea monumentului.

Abia după finalizarea cercetărilor poate fi elaborat un proiect tehnic de reconstrucție, coordonat de arheologi, istorici, arhitecți și specialiști în conservarea patrimoniului.

În acest proces, Armata Națională ar putea contribui prin sprijin logistic, lucrări de amenajare și participarea la activități organizatorice, fără a substitui rolul comunității științifice. 

Un proiect cu impact educațional și național

 O fortificație reconstruită responsabil poate deveni mult mai mult decât un simplu obiectiv turistic. Ea poate funcționa ca un laborator viu de istorie, unde elevii, studenții și militarii să înțeleagă evoluția tehnicilor defensive și modul în care comunitățile antice își protejau teritoriul.

În același timp, situl ar putea găzdui demonstrații istorice, activități de reconstituire, exerciții educative, tabere tematice și programe dedicate culturii de securitate și patrimoniului național.

Pentru Armata Națională, un asemenea spațiu ar constitui un instrument modern de educație patriotică, în care trecutul și prezentul instituției militare s-ar întâlni într-un mod firesc și credibil.

Totodată, proiectul ar putea deveni un model de colaborare între instituțiile de apărare, autoritățile din domeniul culturii, mediul academic, administrația publică și societatea civilă. 

Condițiile unei reconstrucții responsabile 

          Succesul unei asemenea inițiative depinde de respectarea unor principii fundamentale.În primul rând, cercetarea arheologică trebuie să fie completă și autorizată.

În al doilea rând, reconstrucția trebuie fundamentată exclusiv pe date științifice verificabile.

În al treilea rând, toate intervențiile trebuie avizate de instituțiile competente în domeniul patrimoniului cultural.

          Nu în ultimul rând, este necesară stabilirea unui mecanism clar de administrare și întreținere pe termen lung, astfel încât investiția să producă beneficii durabile.

Finanțarea unui asemenea proiect poate proveni din surse multiple – bugetul public, fonduri naționale și internaționale dedicate patrimoniului, sponsorizări și donații –, însă numai după realizarea unui studiu de fezabilitate care să demonstreze oportunitatea și sustenabilitatea investiției.

O investiție în identitatea națională 

         

 Fortificația geto-dacică din pădurea Durlești reprezintă mai mult decât un vestigiu arheologic. Ea este o pagină din istoria timpurie a acestui spațiu, o dovadă a existenței unor comunități capabile să-și organizeze apărarea și să construiască sisteme defensive adaptate vremii.

Valorificarea acestui monument prin cercetare și reconstrucție nu înseamnă doar conservarea unor urme ale trecutului, ci și transmiterea lor către generațiile viitoare într-o formă accesibilă și educativă.

 Pentru Armata Națională, implicarea într-un asemenea proiect ar constitui o continuare firească a misiunii sale de cultivare a tradițiilor militare și a spiritului de responsabilitate față de patrimoniul național. Pentru societate, ar reprezenta un exemplu de cooperare între instituțiile statului, comunitatea științifică și cetățeni în slujba memoriei istorice.

 Rămâne ca instituțiile competente să evalueze potențialul acestui sit și să decidă dacă fortificația de la Durlești poate deveni, în viitor, unul dintre cele mai reprezentative proiecte de valorificare a patrimoniului antic din Republica Moldova — un loc unde istoria, educația și cultura de securitate se întâlnesc în beneficiul întregii societăți.

Autor: Iurii Moisei ©