Comemorarea a 7 ani de la trecerea în eternitate a generalului de brigadă Nicolae Petrică

 Pe 4 iulie 2025 se împlinesc 7 ani de când generalul de brigadă în rezervă Nicolae Mefodie Petrică (24 decembrie 1944 – 4 iulie 2018) a trecut în eternitate, lăsând în urmă o moștenire de neprețuit pentru Armata Națională a Republicii Moldova și pentru educația patriotică a tinerilor. În această zi aducem un omagiu acestui erou al neamului, un model de curaj, devotament și profesionalism. 

O viață dedicată apărării patriei

Născut la 24 decembrie 1944 în satul Babele (astăzi Oziornoie, Ucraina), în regiunea Ismail, Nicolae Petrică a împărtășit aceeași zonă natală cu mareșalul Alexandru Averescu, o coincidență care parcă prevestea destinul său militar de excepție. Cariera sa a început în 1964, când a fost admis la Școala de Tancuri din Kazani, absolvită cu distincție. A continuat cu studii la Academia Militară a Trupelor Blindate din Moscova (1974–1977), devenind un ofițer de elită.

Generalul Petrică a servit cu onoare în diverse teatre de operațiuni. În perioada 1985–1987, a fost consilier al comandantului de divizie în războiul din Afganistan, coordonând 26 de operațiuni de luptă fără a pierde vreun soldat sub comanda sa. Pentru curajul său, a fost decorat cu ordinul sovietic „Steaua Roșie” și cu distincții afgane, inclusiv „Pentru vitejie”. 

Erou al războiului de pe Nistru

În 1992, Nicolae Petrică a devenit o figură centrală în războiul din Transnistria, comandând capul de pod Cocieri, o poziție strategică crucială. Sub conducerea sa, aproximativ 3.000 de apărători civili și militari au respins două ofensive separatiste majore (17–21 mai 1992), demonstrând o organizare impecabilă și un curaj exemplar. Ulterior, a fost numit comandant al Forțelor de Menținere a Păcii ale Republicii Moldova, contribuind la stabilizarea situației.

Pe 6 iunie 1993, președintele Mircea Snegur l-a avansat la gradul de general de brigadă, iar între 1992 și 1993, Nicolae Petrică a ocupat funcțiile de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Naționale și prim-viceministru al apărării. Aceste roluri au consolidat structurile militare ale tânărului stat moldovean, punând bazele unei armate moderne și disciplinate. 

Mentor al generațiilor viitoare

După o carieră activă impresionantă, generalul Petrică și-a dedicat ultimii ani educației militare. Între 2002 și 2016, a condus Catedra Militară a Universității Tehnice a Moldovei (UTM), formând sute de ofițeri care astăzi continuă să servească patria. Prin activitatea sa didactică, a insuflat tinerilor valori precum disciplina, patriotismul și responsabilitatea.

În calitate de președinte al Ligii Veteranilor Militari din Republica Moldova, a promovat camaraderia și respectul pentru sacrificiile militarilor. De asemenea, Regimentul de Stat Major al Armatei Naționale poartă astăzi cu mândrie numele „General de brigadă Nicolae Petrică”, ca recunoaștere a contribuțiilor sale. 

Decorații și moștenire

Generalul Petrică a fost onorat cu numeroase distincții, printre care prestigiosul Ordin „Ștefan cel Mare”, cea mai înaltă decorație militară a Republicii Moldova, alături de alte 16 ordine și medalii. Aceste recunoașteri reflectă nu doar curajul său pe câmpul de luptă, ci și devotamentul său față de țară și popor.

Trecerea sa în neființă, pe 4 iulie 2018, a fost o pierdere profundă pentru comunitatea militară și academică. Universitatea Tehnică a Moldovei, alături de camarazi și discipoli, a exprimat sincere condoleanțe, subliniind impactul durabil al generalului asupra educației și apărării naționale. 

Un model pentru tineretul premilitar

Pentru tinerii care aspiră să urmeze o carieră militară, viața generalului Nicolae Petrică este un exemplu viu de sacrificiu, onoare și patriotism. De la fronturile din Afganistan și Transnistria până la sălile de clasă ale UTM, el a demonstrat că un militar adevărat nu doar apără țara, ci și construiește viitorul ei prin educație și mentorat. 

În această zi de comemorare, să ne amintim de cuvintele generalului Petrică despre onoarea de a servi: el vorbea cu mândrie despre misiunile sale și cu dor despre locurile unde a luptat. Fie ca memoria sa să inspire generațiile viitoare să poarte cu demnitate stindardul Republicii Moldova.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!