Obligațiile militarilor față de Dumnezeu și față de oameni exprimate în Biblie

 Militarii ocupă un rol fundamental în societate, fiind apărători ai păcii, dreptății și siguranței naționale. Însă această responsabilitate ridică întrebări profunde pentru cei care se ghidează după învățăturile Bibliei. În ce măsură își pot îndeplini militarii misiunea în acord cu principiile divine? Cum pot reconcilia jurământul de loialitate față de stat cu ascultarea supremă față de Dumnezeu? 

Acest articol analizează obligațiile militarilor prin prisma Bibliei, examinând relația dintre datoria pământească și cea spirituală, precum și limitele etice ale angajamentului lor. 

1. Respectul față de autoritate: o poruncă divină 

Biblia acordă o importanță deosebită respectului față de autoritățile stabilite. În Romani 13:1-2, apostolul Pavel declară:  „Fiecare să fie supus autorităților statornicite de Dumnezeu. Căci nu este nicio autoritate care să nu fie de la Dumnezeu; și cele ce sunt, sunt rânduite de Dumnezeu.” 

 Această învățătură oferă o temelie pentru a considera loialitatea față de stat ca o obligație morală. Militarii, prin jurământul de credință față de țară și popor, se supun acestei porunci divine. Totuși, există cazuri biblice care demonstrează că această supunere are limite. 

 - Exemplul reginei Estera: Ea a acționat împotriva legilor persane pentru a salva poporul evreu (Estera 4:16), arătând că loialitatea față de Dumnezeu prevalează atunci când legile umane sunt nedrepte. 

- Daniel și cei trei tineri în Babilon: Aceștia au refuzat să se închine idolilor impuși de rege, preferând să respecte poruncile divine (Daniel 3:16-18). 

 Aplicație practică: Militarii pot respecta autoritatea statală și regulamentările militare atât timp cât acestea sunt conforme cu voința lui Dumnezeu. Dacă o lege sau un ordin contravine principiilor divine, soldatul credincios este chemat să urmeze voința lui Dumnezeu mai presus de orice. 

 2. Apărarea dreptății și protejarea celor vulnerabili: o datorie sfântă 

 Biblia subliniază în repetate rânduri necesitatea de a proteja pe cei slabi și de a apăra dreptatea. În Isaia 1:17, citim:  „Învățați să faceți binele; căutați dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă.” 

 Militarii sunt deseori ultima linie de apărare a societății împotriva amenințărilor externe sau interne. Această misiune poate fi considerată una divină, deoarece se aliniază cu chemarea de a ocroti pe cei neajutorați. 

 - Exemplul lui Avraam: În Geneza 14, Avraam și-a adunat oamenii pentru a-i salva pe nepotul său Lot și pe ceilalți captivi. Această acțiune militară, motivată de dreptate și dragoste familială, este un exemplu de război just în Biblie. 

- David ca lider militar: David, înainte de a deveni rege, a fost un războinic care a luptat pentru protejarea poporului său împotriva filistenilor (1 Samuel 17). Totuși, el a refuzat să ridice mâna împotriva regelui Saul, chiar dacă acesta îi era dușman, demonstrând respectul față de autoritatea rânduită de Dumnezeu. 

 Aplicație practică: Militarii credincioși ar trebui să se asigure că acțiunile lor militare sunt motivate de dorința de a proteja viața, dreptatea și pacea, și nu de ură sau interese personale. 

 

3. Sacrificiul suprem: apărarea patriei cu prețul vieții 

 În jurământul militar al Republicii Moldova, soldatul promite să își apere Patria chiar cu prețul vieții. Această promisiune este o formă extremă de sacrificiu de sine, care poate fi înțeleasă și justificată biblic în anumite condiții.  

- Iisus ca model suprem de sacrificiu: În Ioan 15:13, Iisus spune:  „Nu este dragoste mai mare decât să-și dea cineva viața pentru prietenii săi.” 

Această învățătură susține ideea că sacrificiul personal pentru binele altora este o expresie a iubirii.  

- Exemplul soldaților israeliți: În Deuteronom 20, Dumnezeu oferă instrucțiuni despre cum să fie purtate războaiele. Soldații erau chemați să lupte cu curaj, având încredere că Dumnezeu este alături de ei. Totuși, celor care aveau motive personale puternice de a nu merge la război (cum ar fi cei recent căsătoriți sau cei care construiseră o casă nouă) li se permitea să se retragă.  

Aplicație practică: Apărarea Patriei poate fi un act nobil, dar trebuie să fie realizată într-un cadru moral just. Militarii nu ar trebui să fie obligați să își sacrifice viața în situații care contravin principiilor biblice. 

 

4. Iubirea vrăjmașilor și evitarea violenței gratuite 

 Una dintre cele mai provocatoare învățături ale lui Iisus este cea privind iubirea vrăjmașilor. În Matei 5:44, El spune:  „Iubiți pe vrăjmașii voștri și rugați-vă pentru cei ce vă prigonesc.” 

 Această poruncă nu anulează necesitatea de a apăra dreptatea, dar sugerează că violența gratuită, ura și răzbunarea nu au loc în viața unui credincios. Războaiele purtate doar pentru câștig sau putere contravin în mod clar principiilor biblice. 

 - Exemplul lui Petru: Când Petru a scos sabia pentru a-l apăra pe Iisus, acesta l-a oprit, spunând: „Toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri” (Matei 26:52). Această lecție subliniază că violența nu este întotdeauna soluția potrivită. 

 Aplicație practică: Militarii sunt chemați să mențină o atitudine de compasiune, chiar și în fața dușmanilor, și să se asigure că violența este folosită doar ca ultimă soluție pentru protejarea celor nevinovați. 

 

  Concluzii 

 Militarii au o responsabilitate complexă de a servi statul și societatea, păstrând în același timp loialitatea față de Dumnezeu. Analiza Bibliei arată că: 

1. Loialitatea față de autorități este o datorie divină, dar aceasta nu trebuie să fie absolută; voința lui Dumnezeu trebuie să primeze. 

2. Apărarea dreptății și protejarea celor vulnerabili sunt sarcini nobile și compatibile cu principiile creștine. 

3. Sacrificiul suprem este justificat doar în apărarea vieții, dreptății și păcii. 

4. Evitarea violenței gratuite și iubirea vrăjmașilor rămân idealuri biblice ce trebuie integrate în viața militarilor. 

 Jurământul militar al Republicii Moldova este compatibil cu învățăturile biblice în măsura în care îndeamnă la respectarea legilor, apărarea patriei și loialitate față de popor. Totuși, fiecare militar credincios este chemat să își evalueze acțiunile în lumina principiilor divine, având conștiința că, înainte de toate, este un slujitor al lui Dumnezeu.  

Autor: Iurii Moisei ©