Utilizarea prezumpțiilor juridice în activitatea militară: Ghid pentru comandanți și subordonați

 Prezumpțiile juridice sunt principii fundamentale care facilitează administrarea justiției prin acceptarea unor fapte sau situații ca fiind adevărate până la dovedirea contrariului. În cadrul activității militare, cunoașterea și aplicarea corectă a acestor prezumții pot contribui la o conducere eficientă și la protejarea drepturilor personalului militar. În acest articol, voi explora diverse prezumpții juridice și modul în care acestea pot fi aplicate în activitatea militară, cu exemple concrete pentru a ilustra utilizarea lor practică. 

Respectarea sau nerespectarea prezumpțiilor juridice poate avea un impact semnificativ asupra moralului și stării psihologice a personalului din unități și subunități militare. 

Vom examina următoarele prezumpții:

 Prezumția de bună-credință

 Definiție: Se consideră că persoanele acționează cu bune intenții și în conformitate cu legea, până la dovedirea contrariului.

 Utilizare în activitatea militară:

Comandanții aplică această prezumție atunci când evaluează comportamentul și deciziile subordonaților lor. Aceasta contribuie la menținerea unui climat de încredere și colaborare.

 Exemple:

Dacă un soldat este acuzat de întârziere în îndeplinirea unei sarcini, se presupune că întârzierile nu sunt intenționate și că soldatul a avut motive legitime, până când se dovedește că a acționat cu neglijență.

Dacă un ofițer este suspectat de corupție, se consideră că acesta a acționat conform legii până când se aduc dovezi concrete ale implicării în activități ilegale.

Dacă un soldat este acuzat că nu a respectat o procedură, comandantul va lua în considerare că soldatul a acționat conform instrucțiunilor și a avut o interpretare corectă a ordinului până la prezentarea dovezilor care arată altceva.

Dacă un soldat este acuzat de nerespectarea unui ordin, se presupune că soldatul a acționat cu bune intenții până când se dovedește că a avut o motivație necorespunzătoare.

 Această prezumție ajută la menținerea unui climat de încredere și respect reciproc.

 Respectare:

Respectarea prezumției de bună-credință contribuie la crearea unui mediu de lucru pozitiv, în care personalul se simte apreciat și respectat. Se încurajează colaborarea și transparența, deoarece soldații știu că nu sunt suspectați fără dovezi. Când subordonații simt că sunt tratați cu respect și că se consideră că acționează cu bune intenții, moralul lor este mai ridicat și sunt mai motivați să își îndeplinească sarcinile cu eficiență și dedicare. 

Nerespectare:

Dacă prezumția de bună-credință nu este respectată, personalul poate deveni neîncrezător și defensiv, simțind că este supus unui control excesiv sau a unei presiuni nedrepte. Acest lucru poate duce la conflicte interne și la o atmosferă negativă. Subordonații pot dezvolta sentimente de demotivare și insatisfacție dacă simt că nu sunt considerați corecți sau că sunt suspectați fără motive întemeiate.

Prezumția de capacitate juridică

 Definiție: Se presupune că toate persoanele sunt capabile să efectueze acte juridice, cu excepția cazului în care se dovedește contrariul. 

Utilizare în activitatea militară:

Personalul militar este considerat capabil să îndeplinească ordine și să semneze documente oficiale, și să îndeplinească sarcini conform instrucțiunilor primite, până când se dovedește că nu are capacitatea necesară. 

Exemple:

Un soldat este considerat capabil să participe la misiuni și să semneze documente oficiale, cu excepția cazului în care se dovedește că nu are capacitatea necesară.

Dacă un sergent semnează un raport oficial, se presupune că acesta este capabil să înțeleagă implicațiile legale ale documentului, până când se dovedește că a fost sub presiune sau nu a avut discernământul necesar.

Dacă un soldat semnează un contract de servicii, se consideră că acesta înțelege și acceptă toate clauzele contractului, până când se dovedește că a fost sub influența unei presiuni externe sau că nu avea discernământul necesar.

În cazul în care un soldat este desemnat pentru o misiune, se presupune că este apt din punct de vedere fizic și mental pentru a participa, până când se prezintă dovezi medicale care contrazic această capacitate. 

 Respectare:

Recunoașterea capacității juridice a personalului militar le permite să își asume responsabilități și să ia decizii în mod autonom, ceea ce poate crește încrederea în propria abilitate și îmbunătăți moralul. Acordarea respectului pentru capacitatea fiecărei persoane de a lua decizii legale valide contribuie la un climat de respect și demnitate. 

Nerespectare:

Dacă personalul este constant subestimat sau considerat incapabil de a lua decizii legale, poate apărea frustrare și sentimentul de neputință. Acest lucru poate afecta negativ starea psihologică și moralul.

Prezumția de continuitate

Definiție: Se consideră că o situație de fapt rămâne neschimbată până la apariția dovezilor care indică schimbarea. 

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție este utilă pentru a menține coerența și stabilitatea în structurile și responsabilitățile militare din cadrul unității. 

Exemple:

Dacă un soldat este desemnat lider de echipă, se presupune că își va menține responsabilitățile și rolul său în echipă până când se ia o decizie oficială privind schimbarea acestuia.

Dacă un ofițer ocupă o funcție într-o unitate, se presupune că această responsabilitate rămâne neschimbată până când se face o modificare oficială a rolului său.

Dacă un echipament a fost raportat ca fiind în stare de funcționare, se presupune că starea sa nu s-a schimbat până când sunt prezentate dovezi de defecțiuni sau deteriorare.

 Respectare:

Menținerea prezumției de continuitate ajută la menținerea unei stări de stabilitate și previzibilitate în unitate. Soldații știu la ce să se aștepte și care sunt responsabilitățile lor constante, ceea ce reduce stresul și incertitudinea. Continuitatea în roluri și responsabilități contribuie la un sentiment de siguranță psihologică și stabilitate în activitatea zilnică. 

Nerespectare:

Modificările frecvente sau neașteptate în atribuțiile și responsabilitățile personalului pot crea confuzie și incertitudine, afectând negativ moralul și starea psihologică.

Prezumția de legalitate

Definiție: Se presupune că acțiunile organelor de stat sunt legale până când se dovedește contrariul. 

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție este relevantă pentru a asigura că ordinele și reglementările emise de conducerea militară sunt considerate legale și corecte, până când se dovedește că sunt necorespunzătoare. Aceasta ajută la menținerea disciplinei și respectării normelor. 

Exemple:

Dacă un ordin sau dispozițiune este dat de comandant, subordonații vor respecta ordinul considerându-l legal și valabil, cu excepția cazului în care se dovedește că ordinul încalcă reglementările legale sau drepturile fundamentale.

Un certificat de antrenament emis de o unitate militară este considerat autentic și corect, până când se aduc dovezi că a fost emis necorespunzător.

 Respectare:

Respectarea prezumției de legalitate contribuie la menținerea încrederii în instituțiile și reglementările militare. Personalul are încredere că ordinele și deciziile sunt corecte și legitime, ceea ce promovează un climat pozitiv. Atunci când se presupune că acțiunile sunt legale, personalul se simte mai încrezător în îndeplinirea sarcinilor și mai puțin preocupat de posibilele repercusiuni legale. 

Nerespectare:

Dacă personalul consideră că ordinele sau deciziile sunt ilegale sau necorespunzătoare, aceasta poate genera neîncredere în comandă și poate crea un climat de frustrare și neplăcere.

Prezumția de bună-stare de sănătate

Definiție: Se presupune că o persoană este sănătoasă și nu are probleme de sănătate cunoscute până când se dovedește contrariul, în special în contextul asigurărilor sau angajărilor.

 Utilizare în activitatea militară:

Personalul militar este considerat sănătos pentru îndeplinirea sarcinilor de serviciu până când se dovedește că are o problemă de sănătate. Această prezumție ajută la gestionarea eficientă a resurselor umane și la planificarea misiunilor.

 Exemple:

Dacă un soldat solicită o perioadă de absență pentru probleme de sănătate, se va considera că este apt pentru serviciu până când sunt prezentate dovezi medicale care să justifice absența sau ajustarea sarcinilor.

Dacă un soldat solicită participarea la o misiune, se presupune că este apt din punct de vedere medical, până când se prezintă un raport medical care să indice o afecțiune care împiedică participarea sa.

 Respectare:

Recunoașterea prezumției de bună-stare de sănătate ajută la crearea unui mediu în care personalul se simte bine și este capabil să își îndeplinească sarcinile. Încrederea în propria capacitate de a contribui eficient este consolidată. O abordare corectă a stării de sănătate asigură că personalul primește suportul necesar atunci când este necesar, fără prejudecăți, promovând bunăstarea generală. 

Nerespectare:

Nerespectarea prezumției de bună-stare de sănătate poate duce la presiune suplimentară și stres, mai ales dacă personalul este tratat ca fiind bolnav fără a fi avut dovezi corespunzătoare. Acest lucru poate duce la scăderea moralului și a stării psihologice.

Prezumția de posesie pașnică și netulburată 

Definiție: Se presupune că o persoană care deține un bun în mod continuu și public este proprietarul acestuia, cu excepția dovezilor care arată contrariul. 

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție este utilă în gestionarea bunurilor și echipamentelor militare. Dacă un subordonat este responsabil de un echipament, se presupune că acesta îl deține și îl utilizează conform reglementărilor până când se dovedește că posesia sa este ilegală. 

Exemple:

Dacă un soldat deține un armament și îl utilizează conform reglementărilor, se consideră că deține echipamentul în mod legitim, până când se dovedește că a fost utilizat în mod necorespunzător sau că a fost contestat de către altcineva.

Dacă un soldat are în custodie un echipament militar, se consideră că acesta este deținut în mod legitim până când se dovedește că echipamentul a fost dobândit sau utilizat în mod ilegal.

Dacă un ofițer are responsabilitatea administrativă pentru un anumit sector, se presupune că deține autoritatea și resursele necesare pentru gestionarea acestuia, până când se aduc dovezi care arată că responsabilitățile sale au fost modificate.

 Respectare:

Acceptarea prezumției de posesie pașnică contribuie la stabilitatea gestionării bunurilor și echipamentelor. Personalul se simte în siguranță că resursele și echipamentele sunt gestionate corect. Înțelegerea că posesia este considerată legitimă poate motiva personalul să mențină ordinea și să utilizeze echipamentele și resursele în mod responsabil. 

Nerespectare:

Dacă există suspiciuni frecvente sau nejustificate legate de posesia bunurilor, pot apărea conflicte și neînțelegeri, afectând negativ moralul și starea psihologică.

Prezumția de utilizare non-abuzivă a drepturilor

 Definiție: Se presupune că persoanele își exercită drepturile într-un mod rezonabil și legal, fără a le folosi abuziv. 

Utilizare în activitatea militară:

Comandanții pot aplica această prezumție atunci când evaluează exercitarea drepturilor și responsabilităților de către personalul militar. 

Exemple:

Dacă un soldat solicită concediu, se presupune că face această solicitare conform regulilor și nu abuzează de dreptul său, până când se dovedește că solicitarea este nejustificată sau excesivă.

Dacă un soldat solicită resurse suplimentare sau timp liber, se presupune că solicitarea este justificată și făcută conform reglementărilor, până când se dovedește că este abuzivă sau nejustificată.

Dacă un militar publică informații sau opinii, se consideră că face acest lucru în conformitate cu regulile de conduită și fără a răspândi informații false sau defăimătoare, până când se dovedește că acțiunile sale sunt abuzive sau contravin legislației.

 Respectare:

Recunoașterea că drepturile sunt exercitate în mod non-abuziv contribuie la respectul reciproc și la responsabilitatea în cadrul unității. Acest lucru promovează un climat de respect și echitate. Subordonații se simt mai liberi să-și exprime opiniile și să solicite drepturi, știind că exercitarea acestora este considerată rezonabilă și corectă. 

Nerespectare:

Dacă drepturile sunt percepute ca fiind abuzive, aceasta poate crea tensiuni și conflicte între personal, afectând negativ atmosfera și moralul unității. 

Prezumția de nevinovăție

 În dreptul militar, prezumția de nevinovăție se aplică similar cu dreptul penal civil. Fiecare militar acuzat de o infracțiune este considerat nevinovat până când vinovăția sa este demonstrată prin dovezi concludente. Această prezumție protejează drepturile individului și asigură că procedurile legale sunt desfășurate într-un mod corect și echitabil.

  Aplicarea corectă a prezumției de nevinovăție

 În cazul în care un militar este acuzat de o infracțiune, investigația trebuie să fie efectuată într-un mod corect și obiectiv. Acest lucru înseamnă că acuzațiile trebuie să fie evaluate pe baza dovezilor și nu pe baza prejudecăților sau a presupozițiilor.

ü  În cadrul procedurilor legale, militarul acuzat are dreptul la apărare și la un proces echitabil. Acest lucru include dreptul de a fi informat despre acuzațiile aduse și de a avea acces la asistență juridică.

ü  În timpul procedurilor, este esențial ca sarcina de a demonstra vinovăția să revină acuzatorilor, iar militarul acuzat nu trebuie să dovedească nevinovăția sa. Acesta beneficiază de prezumția de nevinovăție, care înseamnă că nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție.

ü  În timpul anchetelor și proceselor, este important să se protejeze reputația militarului acuzat. Dezvăluirea prematură a informațiilor sau comentariilor publice despre acuzații poate afecta negativ reputația și poate prejudicia dreptul la un proces echitabil.

 Exemple:

Dacă un militar este acuzat de abuz de putere, autoritățile militare responsabile trebuie să adune dovezi obiective, cum ar fi mărturii, rapoarte și documente, pentru a stabili dacă acuzația este întemeiată. Militarul în cauză trebuie să fie considerat nevinovat până când se dovedesc faptele.

Dacă un militar este acuzat de comportament necorespunzător, acesta are dreptul să fie informat despre natura acuzațiilor și să aibă posibilitatea de a-și prezenta propria versiune a evenimentelor. De asemenea, militarul ar trebui să aibă acces la un avocat sau la un consilier juridic pentru a-l ajuta în apărarea sa.

Dacă un militar este acuzat de furt de echipamente, procurorii militari trebuie să aducă dovezi concludente care să demonstreze că militarul a comis furtul. Militarul nu trebuie să furnizeze dovezi pentru a dovedi că nu a comis infracțiunea.

Într-un caz de corupție, informațiile detaliate despre acuzații și investigații nu ar trebui să fie făcute publice înainte ca procesul să se finalizeze, pentru a evita prejudiciul adus reputației militarului acuzat.

  Prezumția de conformitate cu standardele

 Definiție: Se consideră că persoanele și activitățile sunt conforme cu standardele și reglementările stabilite, până când se aduc dovezi care demonstrează neconformitatea.

Utilizare în activitatea militară: 

Această prezumție se aplică în evaluarea și monitorizarea conformității cu standardele de operare și procedurile, asigurând că personalul respectă normele stabilite.

Exemple:

Se presupune că echipamentele utilizate de soldați sunt conforme cu standardele de siguranță și performanță, până când se identifică defecțiuni sau neconformități.

În cazul unui raport de evaluare a performanței, se consideră că personalul respectă standardele de calitate și eficiență, până când se aduc dovezi care sugerează abateri de la norme.

Respectare: Respectarea prezumției de conformitate cu standardele asigură că operațiunile se desfășoară conform reglementărilor și că personalul își îndeplinește sarcinile la nivelul așteptat.

Nerespectare: Nerespectarea acestei prezumții poate duce la descoperirea neconformităților și la necesitatea de ajustări sau sancțiuni, afectând eficiența și ordinea în cadrul organizației. 

Prezumția de respectare a ierarhiei

Definiție: Se consideră că persoanele respectă ierarhia și autoritatea stabilită în cadrul organizației, până când se aduc dovezi care indică încălcarea acestei ierarhii.

Utilizare în activitatea militară: Această prezumție se aplică în gestionarea relațiilor de comandă și responsabilitate, asigurând că structura ierarhică este respectată și funcționează corect.

Exemple:

Se presupune că un soldat urmează ordinele și instrucțiunile primite de la superiorii săi, până când se dovedește că a acționat în mod subversiv sau a contestat autoritatea fără motiv.

În cazul în care un ofițer dă un ordin, se consideră că acesta este respectat de către subordonați, până când se dovedesc acte de nesupunere sau de subminare a autorității.

Respectare: Respectarea prezumției de respectare a ierarhiei contribuie la menținerea ordinii și disciplinei în cadrul organizației, asigurând că toate directivele și instrucțiunile sunt urmate corespunzător.

Nerespectare: Nerespectarea acestei prezumții poate duce la conflicte de autoritate și la probleme în coordonarea și eficiența operațiunilor, afectând buna funcționare a organizației. 

Prezumția de neutralitate în raportul de putere

Definiție: Se consideră că persoanele care dețin o poziție de autoritate sau putere o exercită într-un mod echitabil și imparțial, până când se dovedește că aceasta a fost utilizată abuziv sau subiectiv.

Utilizare în activitatea militară: Această prezumție se aplică în evaluarea modului în care liderii și comandanții își exercită puterea și responsabilitățile, asigurând că deciziile și acțiunile lor sunt justificate și corecte.

Exemple:

Se presupune că un comandant ia decizii în mod echitabil și imparțial, fără favoritisme sau discriminări, până când se dovedesc abuzuri sau favoritisme în luarea deciziilor.

În cazul în care un ofițer aplică sancțiuni, se consideră că acestea sunt aplicate conform regulilor și cu scopul menținerii disciplinei, până la dovada că au fost luate în mod abuziv.

Respectare: Respectarea prezumției de neutralitate în raportul de putere ajută la menținerea unui climat de justiție și echitate în cadrul organizației, promovând încrederea și respectul în structurile de comandă.

Nerespectare: Nerespectarea acestei prezumții poate duce la percepția de abuz de putere și la probleme de încredere și moral în rândul personalului, afectând coeziunea și eficiența organizațională. 

 Prezumția de responsabilitate personală

Definiție: Se consideră că persoanele își asumă responsabilitatea pentru acțiunile și deciziile lor, până când se dovedesc circumstanțe care demonstrează lipsa responsabilității.

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție se aplică în evaluarea și responsabilizarea personalului pentru sarcinile și obligațiile lor, asigurând că fiecare membru al organizației își asumă rolul și responsabilitățile corespunzătoare.

Exemple:

Se presupune că un soldat își îndeplinește sarcinile conform responsabilităților atribuite, până când se dovedește că a acționat cu neglijență sau a evitat responsabilitățile.

În cazul în care un ofițer este implicat într-o eroare de comandă, se consideră că acesta este responsabil pentru deciziile sale, până la dovada că a acționat în conformitate cu instrucțiunile corecte și că eroarea a fost cauzată de circumstanțe excepționale.

Respectare:

Respectarea prezumției de responsabilitate personală promovează asumarea responsabilității și integritatea în îndeplinirea sarcinilor, contribuind la eficiența și profesionalismul organizației.

Nerespectare:

Nerespectarea acestei prezumții poate duce la delegarea necorespunzătoare a responsabilităților și la probleme de responsabilizare, afectând performanța și moralul personalului. 

Prezumția de conformitate cu etica profesională

Definiție: Se consideră că persoanele acționează în conformitate cu normele etice și profesionale stabilite, până când se aduc dovezi care sugerează încălcarea acestor norme.

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție se aplică în evaluarea comportamentului și deciziilor personale în contextul standardelor etice și profesionale, asigurând integritatea și responsabilitatea în cadrul organizației.

Exemple:

Se presupune că un ofițer își îndeplinește sarcinile în conformitate cu standardele etice și profesionale, până când se dovedesc acte de corupție, favoritism sau alte încălcări ale eticii.

În cazul unui soldat care gestionează resurse, se consideră că acesta urmează standardele etice în utilizarea acestora, până la prezentarea dovezilor care sugerează abuzuri sau încălcări ale regulilor.

Respectare:

Respectarea prezumției de conformitate cu etica profesională contribuie la menținerea unui climat de integritate și profesionalism, asigurând că personalul acționează conform normelor stabilite.

Nerespectare:

Nerespectarea acestei prezumții poate conduce la deteriorarea reputației organizației și la conflicte interne, afectând moralul și performanța personalului. 

Prezumția de respectare a drepturilor fundamentale

Definiție: Se consideră că persoanele respectă drepturile fundamentale și libertățile recunoscute, până când se aduc dovezi care sugerează încălcarea acestora.

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție se aplică în gestionarea și evaluarea respectării drepturilor și libertăților personalului, asigurând că toate acțiunile sunt conforme cu normele internaționale și reglementările interne.

Exemple:

Se presupune că un ofițer respectă drepturile fundamentale ale subordonaților săi, până la dovada că a fost implicat în abuzuri sau încălcări ale drepturilor.

În cazul în care un soldat se plânge de tratament inechitabil, se consideră că drepturile sale sunt respectate, până când se aduc dovezi clare că au fost încălcate.

 Respectare:

Respectarea prezumției de respectare a drepturilor fundamentale ajută la menținerea unui climat de justiție și respect în cadrul organizației, asigurând conformitatea cu normele internaționale și standardele de drepturi.

Nerespectare:

Nerespectarea acestei prezumții poate duce la conflicte legale și la deteriorarea reputației organizației, afectând moralul și încrederea personalului. 

Prezumția de performanță satisfăcătoare

Definiție: Se consideră că persoanele își îndeplinesc sarcinile și responsabilitățile la un nivel satisfăcător, până când se dovedesc performanțe necorespunzătoare sau sub nivelul așteptat.

Utilizare în activitatea militară:

Această prezumție se aplică în evaluarea performanței și eficienței personalului, asigurând că toți membrii organizației sunt tratați conform nivelului lor de performanță, până la prezentarea dovezilor de subperformanță.

Exemple:

Se presupune că un soldat își îndeplinește sarcinile la standardele cerute, până când se aduc dovezi de subperformanță sau neglijență în îndeplinirea responsabilităților.

În evaluarea periodică a performanței, se consideră că ofițerii și soldații își îndeplinesc sarcinile la un nivel satisfăcător, până la prezentarea dovezilor care sugerează o performanță sub nivelul așteptat.

Respectare:

Respectarea prezumției de performanță satisfăcătoare contribuie la menținerea unui climat de profesionalism și motivație, facilitând evaluarea obiectivă a performanței și progresului personalului.

Nerespectare:

Nerespectarea acestei prezumții poate duce la evaluări incorecte și la probleme în managementul performanței, afectând eficiența și moralul organizației.

Concluzii

1. Aplicarea corectă a prezumpțiilor juridice în cadrul activității militare contribuie la eficiența și echitatea în conducerea subunităților și unității militare. Comandanții trebuie să fie conștienți de aceste principii pentru a asigura o conducere corectă și echitabilă, iar subordonații trebuie să înțeleagă cum să își apere drepturile în baza acestor prezumții. 

2. Înțelegerea și utilizarea adecvată a prezumpțiilor contribuie la menținerea unui mediu militar organizat și respectuos, facilitând atât conducerea eficientă, cât și protecția drepturilor individuale.

3. Respectarea prezumpțiilor juridice contribuie la crearea unui mediu de lucru sănătos și motivant în cadrul unităților militare. Asigurarea că aceste principii sunt aplicate corect ajută la menținerea unei atmosfere de încredere și respect, esențială pentru buna funcționare a unității și pentru starea psihologică și moralul personalului. 

4. Nerespectarea acestor prezumpții poate duce la conflicte, neînțelegeri și scăderea moralului, subliniind importanța aplicării corecte a acestor principii în activitatea zilnică a forțelor armate.

Autor: Iurii Moisei ©