Ziua victoriei oastei lui Ştefan cel Mare asupra trupelor otomane în bătălia de la ŞCHEIA (6 martie 1486)

 Bătălia de la Şcheia a avut loc pe 6 martie 1486 între trupele lui Ştefan cel Mare şi forţe ale Imperiului Otoman care înaintau pe valea Siretului spre Suceava, având ca scop instaurarea pe tron a pretendetului Hronoda (Hroiot). Armata moldoveană a fost victorioasă, cu toate că Ştefan a fost protagonistul unui incident care ar fi putut să-l coste viaţa.

Bătălia de la Şcheia a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova şi Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ştefan pentru înlăturarea suzeranităţii Porţii.

 Context

Recuperarea Chiliei şi Cetăţii Albe, pierdute în 1484, a reprezentat un obiectiv important pentru Ştefan cel Mare. În speranţa obţinerii unui sprijin militar consistent, el a dat curs unei solicitări mai vechi şi a depus personal jurământ de credinţă regelui polon, Cazimir al IV-lea, la Colomeea (15 septembrie 1485).

Reîntors din Polonia, Ştefan a trebuit să facă faţă unei invazii otomane, un corp expediţionar otoman, comandat de beilerbeiul Rumeliei, „Hadâm” Ali Paşa, care aducea un pretendent la tron, pe Hronoda (Hroet, Hronet, Hroiot), devastând numeroase localităţi, inclusiv capitala Suceava. Oştirea sa, mobilizată în grabă, întărită cu 3.000 de călăreţi puşi la dispoziţie de Cazimir al IV-lea, n-a mai ajuns din urmă armata otomană, dar la Cătlăbuga (16 noiembrie 1485), Ştefan a provocat o grea înfrângere forţelor conduse de Bali bey Malkocioglu, paşa Silistrei, venite după pradă în sudul Moldovei. Cetăţile Chilia şi Cetatea Albă nu au putut fi cucerite, dar el nu a renunţat la acest obiectiv foarte important, sprijinul regatului nordic fiind esenţial.

În primăvara anului 1486, Ştefan cel Mare s-a confruntat cu o situaţie deosebit de dificilă. Un corp expediţionar, condus de Bali bey Malkocioglu şi Iskender bey, a intrat, în luna februarie, în ţară, ceea ce reprezenta o situaţie neobişnuită deoarece otomanii nu luptau din toamnă până în primăvară. Scopul urmărit era instalarea lui Hronoda pe scaunul de la Suceava. Oastea otomană a înaintat pe valea Siretului, iar Ştefan i-a ieşit înainte cu o parte dintre curteni la Şcheia (localitate situată la circa 25 km nord de Roman).

„Într-acesta an venit-au Hroiot cu oaste de la ungur asupra lui Ştefan vodă, căruia i-au ieşitu Ştefan vodă înainte cu oaste pre Siretiu la Şchei şi dându războiu vitejaşte despre amândoao părţile, într-o luni, martie 6 zile, pierdu Hroiot războiul şi oastea, mai apoi şi capul, însă cu mare primejdie lui Ştefan vodă, că s-au pornit cu calul jos, puţin de n-au încăput în mâinile vrăjmaşului său. Mai apoi Hroiot fiindu prins viu de Ştefan vodă, i-au tăiatu capul”, arătat cronicarul Grigore Ureche.

 Desfăşurare

Lupta a fost dificilă, iar domnul a fost învins în prima fază. El a mai fost şi protagonistul unui incident care ar fi putut să-l coste viaţa. A căzut de pe cal şi a rămas mai multe ceasuri printre cadavre şi răniţi, Hronoda fiind proclamat domn de ai săi sub numele de Petru. Salvarea i-a venit de la doi boieri.

Unul dintre ei a fost aprodul Purice; acesta, conform unei legende foarte cunoscute, l-a recunoscut şi i-a oferit calul său. ,,Şi nu putè în grabă încăleca Ştefan-vodă, fiind om micǔ. Şi au dzis Purice aprodul: „Doamne, eu mă voi face o moviliţă, şi vino de te sui pe mine şi încalecă“. Şi s-au suit pe dânsul Ştefan-vodă şi au încălecat pre cal. Şi atunce au dzis Ştefan-vodă: „Sărace Purece, de-oi scăpa eu şi tu, atunci ţi-i schimba numeli din Purice Movilă. Dar şi aprodzii atunce nu era din oameni proşti, cum sunt acum, ce era tot ficiori de boieri. Şi portul lor: era îmbrăcaţi cu şarvanele, cu cabaniţe.”

Pentru fapta de arme, el a fost înnobilat, familia sa, Movilă, devenind, în secolul următor, foarte puternică. Din rândul ei au provenit domni importanţi ai Moldovei (Ieremia, Constantin, Simion şi Moise) şi cărturari renumiţi, cum ar fi mitropolitul Petru Movilă.

Un al doilea boier, căruia Ştefan i-a datorat, în parte, victoria este Pântece. Potrivit izvoarelor, Pântece ar fi stăruit pe lângă recentul proclamat domn, Petru, să iasă din zona bătăliei, el fiind deja învingător. ,, Și cu ceata lui au tăiat capul lui Petru voievod și au adus capul lui Ștefan voievod. Astfel, a rămas Ștefan voievod stăpân în țară, cu ajutorul lui Dumnezeu”. (Cronicile slavo-române).

Cele două cazuri arată solidaritatea dintre domn şi boierime, aceasta cumulând atributele de clasă politică şi de înalt comandament militar.

Cei doi boieri ai lui Ştefan, Purice şi Pântece, au schimbat situaţia, recuperarea domnului şi uciderea pretendentului a dus la mobilizarea trupelor şi la victoria moldovenilor. Situaţia se schimbase mult, cu mai puţin de două decenii în urmă Ştefan fiind nevoit să-şi asigure cu sabia fidelitatea marilor boieri.

 Consecinţe

Învingător în cele din urmă, Ştefan a tras învăţămintele de rigoare din lunga campanie antiotomană, procedând la o revizuire a liniei politice externe. Bătălia de la Şcheia a fost ultima confruntare cunoscută dintre Moldova şi Imperiul Otoman, ea încheind războiul de 13 ani purtat de Ştefan pentru înlăturarea suzeranităţii Porţii. În perioada următoare, mai ales după încheierea păcii dintre regatul polon şi Imperiul Otoman (21 martie 1489), fără ca Moldova să recupereze cele două cetăţi – Chilia şi Cetatea Albă, Ştefan cel Mare şi-a reorientat politica externă, stabilind bune raporturi cu regatul ungar şi Imperiul Otoman. Drept consecinţă, relaţiile cu Polonia, incapabilă să-şi onoreze obligaţiile asumate, s-au înrăutăţit.

Astfel, domnitorul trimite la Constantinopol un sol. Negocierile, deschise în primle luni ale lui 1487 se finalizează prin acceptarea plății unui tribut de probabil 4000 de zloți. Evenimentul este amintit laconic de cronicile trucești. Anul 892 (de la Hegira, adică 1486/1487). În zilele când Davud Pașa a plecat în expediție (în Arabia), a venit un sol din Moldova cu haraci pe doi ani și a plecat primind răspunsul de pace.”

https://www.unitischimbam.ro/batalia-de-la-scheia/