General Nicolae Petrica - cavaler ordului Ștefan cel Mare

Autor Atatolie LEȘCU

PE URMELE MAREŞALULUI AVERESCU

Generalul de brigadă Nicolae Mefodie Petrica s-a născut la 24.12.1944 în vechea vatră strămoşească, satul Babele (azi satul Oziornoie) din ţinutul Ismailului. Acest sat este şi baştina altui militar de seamă al neamului, mareşalului Alexandru Averescu. În anii 1951-1958 Nicolae Petrică a frecventat şcoala primară din satul natal, fondată de către tatăl marelui mareşal. În anul 1961, după absolvirea şcolii medii din satul Utconosoka, raionul Ismail, Nicolae Petrică a lucrat în gospodăria de stat (colhoz) din satul natal, ca în anul 1962 se fie admis la studii în şcoala profesional-tehnică nr. 7 din oraşul Ismail, care a absolvit-o în anul 1963, obţinând profesia de buldozerist-tractorist. Anume aici, la şcoala profesional-tehnică a îndrăgit Nicolae pe toată viaţa tehnica şi maşinile cu şenile. Dragostea pentru meserie s-a întărit şi mai mult în timpul lucrului la construcţia canalului de irigaţie din Nordul Crimeei, unde a fost repartizat tânărul specialist.

În anul 1964 Nicolae Petrica este admis la studii în Şcoala superioară de tancuri din oraşul Kazani, care a absolvit-o cu menţiune în 1967. Ca cel mai bun absolvent, locotenentul Nicolae Petrica este trimis pentru îndeplinirea serviciului militar în Germania de Est, în regimentul 70 tancuri de gardă în numele lui G. I. Kotovski, format din fosta legendară brigadă basarabeană de cavalerie a lui G. Kotovski. Peste un an, în 1968 este transferat cu serviciul militar în regimentul 188 tancuri de gardă dislocat în oraşul Chişinău. Aici, în inima Moldovei, N. Petrica a trecut toate treptele ierarhice militare, începând de la comandant de pluton şi terminând cu comandant de batalion.

La 1 septembrie 1974 căpitanul Nicolae Petrica este admis la studii la Academia trupelor blindate din oraşul Moscova. După absolvirea Academiei, la 1 august 1977 este trimis cu serviciul militar în Orientul Îndepărtat unde a exercitat funcţiile de locţiitor comandant regiment, comandant regiment 122 tancuri, locţiitor comandant al diviziei 73 infanterie de gardă.

În anul 1985 locotenentul-colonel N. Petrica este trimis în deplasare la Afganistan ca consilier pe lângă comandantul unor divizii de infanterie afgane. În cei peste doi ani ai aflării în Afganistan (1985-1987) s-au profilat calităţile de comandant ale colonelului N. Petrica, care s-au evidenţiat strălucit pe viitor în Moldova. Pentru eroismul şi curajul de care a dat dovadă în timpul acţiunilor militare din Afganistan, colonelul Nicolae Mefodie Petrica a fost decorat cu ordinul “Steaua Roşie” şi “Pentru vitejie” a Guvernului Republicii Afganistan.

În anii 1987-1992 a îndeplinit funcţia de locţiitor comandant la Şcoala Superioară de comandament de tancuri din oraşul Circik. Necătând la strălucitele perspective în continuarea carierei militare în rândurile Armatei Federaţiei Ruse, colonelul N. Petrica a hotărât să contribuie, datorită experienţei şi cunoştinţelor sale, la formarea tinerei Armate Naţionale în situaţia cea mai critică din istoria Moldovei, când forţele separatiste au declanşat război deschis împotriva poporului şi statului.

17 mai 1992… O mână de oameni cu greu rezistă la atacurile forţelor inamice la Capul de Pod Cocieri. Linia frontului trecea practic prin satul Cocieri. În acest moment critic, în rândurile apărătorilor a apărut un colonel necunoscut, care s-a prezentat ca comandant nou-numit al Capului de Pod Cocieri, colonel Nicolae Petrica. Calm şi hotărât a început el organizarea apărării Capului de Pod, punând capăt panicii, dezorientării, dezordinii şi lipsei de disciplină care mai persistau pe alocuri la acel moment, unind sub o conducere unică toate detaşamentele şi trupele care aparţineau diferitelor ministere şi departamente. Numărul apărătorilor a crescut până la 3 mii de oameni, ei fiind întăriţi cu forţe suplimentare. Toate aceste măsuri au fost oportune şi binevenite, fiindcă pe 19 mai trupele separatiste au întreprins o ofensivă concentrică din trei părţi, întărită cu tancuri şi maşini blindate. Datorită iscusinţei cu care era organizat sistemul de apărare a Capului de Pod, calmului şi curajului de care a dat dovadă tot efectivul, începând de la comandant şi terminând cu ultimul soldat, acest atac a fost respins, inamicul lăsând pe câmpul de luptă o maşină blindată.

Pe 21 mai separatiştii au schimbat direcţia de atac, ducând ofensiva din partea satului Roghi, iarăşi întărită cu tancuri şi maşini blindate. În urma luptei crâncene şi acest atac a fost respins, inamicul pierzând pe câmpul de luptă un tanc, o maşină blindată, un MTLB, 6 aruncătoare de mine. Dându-şi bine seama că cu atacurile frontale nu este cu putinţă de a zdruncina rezistenţa apărătorilor, forţele separatiste au recurs la o nouă tactică - bombardamentele zilnice la Capul de Pod, în urma cărora sufereau nu atât apărătorii, cât locuitorii paşnici ai acestui sat.

După terminarea conflictului armat din stânga Nistrului, colonelul Nicolae Petrica este numit la funcţia de comandant suprem al Forţelor de Menţinere a Păcii din partea Republicii Moldova, contribuind la aplanarea conflictului şi stabilizarea Situaţiei politice în regiune. Pentru vitejie şi curaj, conducerea fermă cu trupele de pe Capul de Pod Cocieri, colonelul  Nicolae  Mefodie  Petrica a fost decorat cu ordinul suprem militar “Ştefan cel Mare.”

Pe 12 octombrie 1992 Nicolae Petrica a fost numit la funcţia de Şef al Marelui Stat Major cu conferirea gradului militar „general de brigadă”. În perioada 2002-2016 a condus Catedra Militară din cadrul UTM, contribuind la formarea noilor cadre de ofiţeri pentru Armata Naţională.

         Pe 4 iulie 2018 generalul de brigadă în rezervă, Nicolae Petrică s-a stins din viață.