luni, 7 august 2017

Heraldica Armatei Naţionale

Simbolurile Armatei Naţionale – stema, emblema şi drapelul
  
Simbolurile Armatei Naţionale – stema, emblema şi drapelul – au fost aprobate în cadrul şedinţei Comisiei Naţionale de Heraldică din 12 iunie 2000 şi prin ordinul ministrului apărării al Republicii Moldova nr. 144 din 30 august 2000 “Despre aprobarea Regulamentului cu privire la emblema, stema şi drapelul Armatei Naţionale”.

Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova reprezintă o pinză dreptunghiulară (2:3) albastră, cu o cruce plină galbenă incărcată cu o altă cruce plină mai ingustă, roşie.
Pe aversul Drapelului in centrul crucii roşii este amplasată Emblema Armatei Naţionale a Republicii Moldova.


Reversul Drapelului are aceeaşi compoziţie cu aversul, iar in locul Emblemei Armatei Naţionale intr-o cunună similară cununii acesteia este inscrisă cu litere de aur deviza:
„Pentru Onoare! Pentru Patrie! Pentru Tricolor!”
Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova este insemnul vexiologic militar unic.
Pinza drapelului are aceeaşi cromatică cu Drapelul de Stat al republicii Moldova, ceea ce confirmă incă o dată faptul că armate este a statului. Dar, in acelaşi timp, Drapelul Armatei Naţionale repetă cromatica tricolorului naţional, ceea ce semnifică faptul că armata este şi a poporului.
Divizarea drapelului aminteşte de vechile drapele militare moldoveneşti. Totodată prin crucea roşie centrală, se face aluzie la crucea Sfintului Gheorghe — Purtătorul de biruinţă — sfint militar şi protector al armatelor Moldovei medievale.
Semnificaţia Emblemei Armatei Naţionale este cunoscută.
Deviza „Pentru Onoare! Pentru Patrie! Pentru Tricolor!” reprezintă crezul militarilor moldoveni.
Drapelul Armatei Naţionale a Republicii Moldova in ansamblul său este simbolul gloriei militare, al tradiţiei şi continuităţii, fidelităţii şi onoare, bărbăţiei şi credinţei ostaşilor şi ofiţerilor moldoveni faţă de Patrie.
















Stema instituţiei militare a Republicii Moldova reprezintă o acvilă de aur pe un câmp roşu, care ţine în cioc o cruce de argint, în gheara dreaptă – o spadă, iar în cea stângă – un buzdugan, ambele de argint, şi poartă pe piept un scut tăiat într-o zonă roşie şi una albastră, încărcat cu un cap de bour de aur, cu o stea cu opt raze între coarne, însoţit jos, în dreapta, de o roză heraldică, iar în stânga – de o semilună conturnată, toate, de asemenea, de aur.

Emblema Armatei Naţionale a Republicii Moldova este insemnul heraldic militar unic al Armatei Naţionale a ţării. Elementele ei sint inspirate din Stema de Stat a republicii Moldova şi din tradiţia naţională.

Elementul principal al emblemei este
 acvila crucială. Acvila a fost una din principalele embleme adoptate de strămoşii noştri romani pentru a fi purtat de stindardele din capul legiunilor.
Culoarea ei de aur, aceeaşi ca şi in antichitate, apropie şi mai mult tradiţia antică cu sensul ei militar din zilele noastre. Acvila poartă in cioc o cruce, care prin acest element al spiritualităţii poporului nostru s-a individualizat pe parcursul secolelor de acvila altor popoare ce au moştenit acest simbol roman.

Acvila poartă in gheara dreaptă o 
spadă. Spada este arma nobilă care simbolizează, in primul rind, starea militară, exprimind vitejia — virtutea sa principală — şi puterea — funcţia sa cu dublă semnificaţie. Puterea spadei poate fi distrugătoare in raport cu răul, nedreptatea, agresiunea, dar şi constructivă atunci cind se află in paza păcii, dreptăţii şi onoarei.    Buzduganul din gheara stingă a acvilei — altă armă militară, folosită in lupta corp la corp — şi-a adăugat cu timpul la inţelesul său militar şi un inţeles al demnităţii şi puterii suverane. Buzduganul, spada şi coroana erau cele trei atribute heraldice ale Domnitorului Ţării Moldovei, care intruchipau puterea lui suverană supremă militară şi laică in stat.
     Scutul de pe pieptul acvilei repetă prin forma, compoziţia şi smalturile sale scutul principal din Stema de Stata Republicii Moldova, avind aceeaşi semnificaţie şi constituie un fir clar de legătură intre stat şi unul din cele mai importante instrumente ale lui — armata.
    Cununa peste care broşează acvila cruciată are de asemenea origini antice, găsindu-şi rădăcinile in cununile militare romane.
    Ramura de laur vine din coroana triumfală (corona trimphalis) coroană purtată pe cap de generalii distinşi cu triumfuri in cadrul acestor ceremonii. Astfel laurul era şi a rămas simbolul gloriei nemuritoare cucerite cu arma şi mintea.
    Ramura de stejar vine din coroana civică, coroană care se acordă drept recompensă luptătorului care salva un cetăţean in timpul unei bătălii. Pentru a o obţine nu era destul să salvezi un legionar aflat in pericol, ci şi să ucizi agresorul , păstrind totodată terenul pe care avea loc acţiunea. Simbolismul stejarului consta in faptul că el intruchipa forţa, atit morală, cit şi cea fizică, puterea, soliditatea, rezistenţa, longevitatea, inălţimea, din nou atit in sens spiritual, cit şi material. Simbolistica romană s-a suprapus peste simbolistica dacică autohtonă şi cea celtică atestă aici in ce priveşte rolul mitic al stejarului. Codrul, in care stejarul este arborele dominat şi cel ce simbolizează noţiunea insăşi, din cele mai vechi timpuri a fost un adăpost armat in vremuri restrişte, cetate naturală impotriva cotropitorilor. Astfel stejarul işi accentuează semnificaţia de simbol al rezistenţei militare. Aici nu trebuie să uităm că Moldova dintre Prut şi Nistru a fost cindva zonă de codru.
     Funda tricoloră ce uneşte cele două ramuri este drapelul nostru naţional şi individualizează pe plan etnic semnificaţia laurului şi stejarului cunoscută şi la alte popoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu